Oprește-te din când în când și uită-te la lună,
Și-ascultă trecerile ei ce multe au să-ți spună.
Oprește-te din când în când și uită-te la soare,
Căci nu ști ziua aceea când nu-ți va mai răsare.
Oprește-te din când în când lângă-un mormânt și-o cruce,
Și-aduți aminte că-ntr-o zi aici te vor aduce.
Oprește-te din când în când în drum numai cu tine,
Și vezi cu ce te duci de-aici în viața care vine.
Oprește-te… și până poți spre Dumnezeu te-ndreaptă,
Căci nu ști după care pas sfârșitul te așeapta.
Căci în zadar te vei opri când moartea te culege
Atunci, pe veci de veci va fi târziu a mai alege.
Traian Dorz