Oamenii se aseamănă cu dumnezeii lor – de Nicolae.Geantă

Psalmul 115 ne vorbește introductiv despre idoli. Despre
dumnezeii aceia mai mici sau mai mari pe care oamenii și-i făuresc cu propriile
mâini. Din aur sau din argint. „Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au
urechi, dar nu aud; au nas, dar nu au miros; au mâini, dar nu pipăie; au
picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor”. Și apoi psalmistul
detonează bomba: „ca ei sunt cei ce-I fac, toți ce se încred în ei!” Adică inerți.
Nemișcați. Lipsiți de vigoare.

Oamenii sunt asemeni dumnezeilor/idolilor cărora li se
închină. Cine se închină lui Hristos nu poate fi decât ca Hristos. Nu poți să-i
aparții Lui și să faci ce nu face El. Isus n-a mințit, n-a furat, n-a curvit,
n-a făcut facturi false, nu și-a trântit la pământ prietenii, nu a respins
păcătoșii, nu a întors spatele bolnavilor, nu a trecut nepăsător pe lângă
semeni, n-a respins pe nimeni care i-a greșit… El s-a asemănat întocmai cu
Dumnezeu Tatăl. Dar le-a spus într-o zi fariseilor, cărturarilor și preoților
cei mai de seamă, evreilor ce se numeau slujitori pentru Dumnezeu: „Voi nu
aveți de tată pe Avraam; tatăl vostru este… diavolul!” Pentru  că făceau faptele lui!

Prin urmare când auziți că prin biserici sunt oameni care tună
și fulgeră, care bârfesc pe la spate (sau pe internet!), care fac competiție
sau sunt zgârciți, libertini, înșelători, neputincioși, nepăsători,
ultraconservatori…, să nu vă puneți întrebarea cui slujesc! Știți bine: nu Domnului
Isus!

Umblați numai cu Hristos! Altfel nu veți reuși să fiți ca
El! Chiar așa, în viața de zi cu zi cu cine semeni?

Nicolae.Geantă