Naaman era general. Cu trese. Cu pieptul plin de decorații.
Victorios în toate bătăliile. Geniu militar. Un fel de Napoleon. Bani, faimă,
putere de decizie. Tot ce îți dorește un bărbat. Dar… Naaman avea lepră! Zi de zi pielea i se albea. Zi de
zi leziunile îi supurau. Mirosea a mort. Zi de zi își acoperea durerea.
Mizeria. Ascundea rănile foarte bine! Era expert în a ascunde plăgi! Așa facem
toți: în loc să tratăm rănile le bandajăm. De aceea vindecarea nu vine…
Însă dincolo de faptul că-și ascundea rănile perfect, Naaman
mai avea o problemă a falsității: pretindea că nu este bolnav! Și rănile lui continuau să puroieze zi de zi. Iar odată cu ele se stingea și viața!
Zi de zi, oamenii fac păcate cu duiumul. Nu cu pipeta, nici
cu polonicul, ci cu cifa (betoniera). Apoi le ascund. Apoi pretind că sunt
sănătoși. Că au sufletele nevătămate… Dar nu te poți vindeca dacă pretinzi că
nu ești rănit! Și nici nu poți pretinde să te faci bine! Vindecarea se face numai cu
tratament. Iar când e vorba de suflet, de păcat, vindecarea o face numai și numai
Dumnezeu!
Lui Naaman i-a fost un timp rușine să-și dezvelească rănile.
Dar când nu a mai rezistat… și-a dat haina jos. Apoi a intrat și s-a scăldat în Iordan (Acesta era tratamentul oferit de Elisei, prorocul Domnului). Și a
scăpat de lepră! Pielea sa, zice Biblia, a devenit ca a unui copilaș. A unui baby! Era ca nou…
Vrei să scapi de rănile sufletului? Unu: recunoaște că le ai. Doi: acceptă tratamentul oferit de Hristos. În poala hainei Sale sunt mai multe
medicamente decât în toate farmaciile lumii!
PS: După ce a ieșit din râu vindecat Naaman a stat momente bune pe mal fără haine. Nu să-și usuce pielea, ci să vadă toți apropiații că a scăpat de lepră! Că nu mai trebuie să ascundă nicio rană.
Nicolae.Geantă