Nu suntem atât: doar o faptură
Nici o pulbere purtată-n vânt;
Plăsmuiți am fost a fi frântură
Dintr-o iesle-o cruce și-un mormânt…
Nu suntem atât: o societate
Cu răspunderi limitate-n timp
Noi din ceruri scoatem nestemate,
Nu din vis și mituri de Ollimp…
Nu vom fi o frunză-ngălbenită
Ce dispare-n beznă, sub omăt,
Ci în palma cuiului rănită,
Auriu și gârbov, un pomăt…
Cine-am fost?… Vrăjmași pierduți în ceață
Doar păcatul săvârșeam la fel.
Însă azi, un trup suntem și-o viață,
Prin Hristos Isus, divinul Miel…
Ce vom fi?… Descoperit nu-i încă,
Dar slujind cu râvnă tot mereu,
Ne-om muta pe a iertării Stâncă,
În glorie, în Cer, cu Dumnezeu…
* nu știu autorul