„Când cineva este sus pe munte nu vede munții”, zicea prietenul meu Ovidiu Suciu, un nou pastor la Chicago. „Dar când suntem în vale atunci munții devin amenințători!” Da, în vale munții ne par dușmani!
 |
| Verrado Arizona Sorana Desert |
Mă gândesc că atunci când suntem pe culmile montane deasupra lor (și a noastră) sunt numai orizonturile. Și orizonturile sunt totdeauna largi. Extralargi. XXXXL. Dar totodată sunt și neamenințătoare! Orizonturile sunt posibilități de înaintare infinite. În schimb când treci prin vale munții par vrăjmași. De jos se văd pereți înalți de netrecut, de neînvins; ni pare că milioane de tone de rocă se pot prăvăli peste noi! Te vezi mic, neputincios, nefolositor!
De aceea psalmistul ne învață că atunci când trecem prin văi să nu ne “ridicăm ochii spre munți” (psalm 121). Ne putem descuraja. Ci să ridicăm ochii spre Domnul!
Când treci prin încercări, prin dureri, prin eșecuri, când toate acestea se ridică în jurul tău ca niște munți, nu privi decât la Hristos. Dacă privești la probleme, sau la oameni ca la niște “munți” ai putea da înapoi. Privește spre Dumnezeu și vei vedea nu doar Frumusețea, dar și pofta de a continua lupta! Escaladarea. Iar când ai ajuns pe munte rămâi acolo! Orizonturile sunt create pentru tine!
Nicolae.Geantă
Phoenix, Arizona