Nu aşteptaţi fericirea – Nicolae Geantă

Suntem convinşi că viaţa noastră va fi mai
bună când vom fi căsătoriţi, când se va naşte primul copil sau când se va
naşte al doilea. Apoi, ne simţim frustaţi pentru că fiii noştrii sunt prea mici
pentru un lucru sau pentru altul, şi ne gândim că lucrurile vor merge mai bine
când vor creşte. Apoi ne exasperează cu comportamentul lor de adolescenţi teribilişti, şi
suntem convinşi că vom fi mai fericiţi când vor depăşii această vârstă. Apoi
nu-i mai avem  pe lângă noi.

Credem că o să
ne simţim mai bine când partenerul nostru îşi va rezolva problemele, când vom
schimba maşina, când vom face vacanţe minunate, când nu vom mai fi nevoiţi să
lucrăm. Dar partenerul va avea noi probleme, maşina se va strica, vacanţele se
vor sfârşi, iar când ajungem la pensionare am da orice să ne întoarcem măcar o
vreme la lucru. Ne plictisim.

 “Mult timp am avut impresia că viaţa mea va
începe în curând, adevărata mea viaţă. Dar mereu aveam greutăţi de înfruntat,
mereu ceva de rezolvat, o încurcătură care cerea timp, datorii încă
nerezolvate. După aceea viaţa ar fi început. În fine am înţeles că aceste
obstacole sunt viaţa”, scria Alfred Sonza. Acest mod de a percepe  lucrurile ne ajută să înţelegem că nu este o
metodă pentru a fi fericiţi dar că fericirea este metoda.

Nu mai
aşteptaţi să treacă iarna, să schimbaţi maşina, să vină week-end-ul, să slăbiţi
10 kg ori să vă crească copiii mari. Nu mai aşteptaţi pensia, revanşa, să vă asfalteze primăria în faţa casei sau să cadă Guvernul. Nu mai
aşteptaţi ziua când veţi câştiga baban la Loto, nici când veţi primi vreo
moştenire de la mătuşi sau viză de SUA. 

Nu mai
aşteptaţi Valentine’s day să faceţi declaraţii de dragoste, nici 8 martie să
dăruiţi flori soţiei. Şi nici atât Paştele sau Crăciunul să călcaţi pragul
bisericii. Nici mâine, ca să-I slujiţi lui Hristos!


Nu mai aşteptaţi să vă crească salariul să dăruiţi, nici să aveţi mai mult timp liber să vizitaţi bolnavii, săraci.


Nu mai aşteptaţi fericirea. O aveţi. Este aici. Ea nu este destinaţia călătoriei, ci însuşi călătoria. Călătoria vieţii. Trăiţi viaţa nu ca Iacov – care deşi avea 130 de ani socotea că “zilele vieţii sale au fost puţine la număr şi rele”, ci ca Ioan Botezătorul – doar 6 luni în pustiu. Nu sunteţi Metusala, voi sunteţi libelulele lui Isus!

Nicolae Geantă