Sunt în Parlamentul României. Azi e Mic dejun cu rugăciune. (Tema anunțată e „Mesajul imperativ al păcii: între exemplu personal, demers comun și serviciu public”). Privesc în jur. Suntem atât de mulți. De diverși. Asta înseamnă unitate. În
diversitate. Dar cu un țel comun: Cerul. Și Cerul e destul de mare: încăpem
toți!
De ce rugăciune în Parlament? Păi tocmai de acest lucru este
cea mai mare nevoie. Peste tot, nu doar aici pe everestul politicii. Asta
înseamnă smerenie. De obicei când oamenii ajung în vârf se umflă ca baloanele…
Știți care e cel mai mare pericol al unui om urcat pe culmi? Să nu mai aibă pe
nimeni deasupra lui.
Trăim vremuri de restriște: azi toată lumea e cu degetul pe
trăgaci. Pericole mari bat la porțile României. Război. Moarte. Frică. Dar și o
societate bulversată din interior. O lume plină de teamă cum poate nu a mai
fost de mult! O lume în care suntem datori să aducem speranță. Și mai ales
liniște. Și asta nu de la noi, ci de la Dumnezeu Tatăl, de la Fiul și de la
Duhul Sfânt!
Se spune că în restriște cultura tace. Dar Biserica? Dar
rugăciunea? Nimeni și nimic nu o poate opri. Decât nepăsarea… Nepăsarea e somnul rațiunii. Și când rațiunea doarme se aud pașii morții!
Filip. 4:7 “Iar pacea lui Dumnezeu care depășește orice
înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus!” Da, pacea este “a
lui Dumnezeu”, nu a cuiva anume!
Pacea vine când oamenii se roagă. Rugăciunea te face să nu
disperi… Unde a scris Apostolul Pavel o epistolă filipenilor? În lanțuri! Acolo
s-a aprofundat în Dumnezeu. Crezuse că închisoarea mamertină îl îngropa, dar
în pântecele ei a învățat că Hristos îl sădea.
Pacea aduce liniște. Toți oamenii o văd. Ea nu poate fi
ascunsă. Oamenii liniștiți se văd mai profund decât cei ce zornăie!
Pacea generează blândețe. În greacă “blândețe” înseamnă o
atitudine echilibrată! V-ați gândit vreodată că viața e ca o exhibiție pe
sârmă? Ca să fii blând trebuie să îți păstrezi echilibrul. Pacea e echilibru.
În primul rând cu sufletul tău.
Pacea te ține drept. Vertical. Stai în picioare. Priviți
copacii când își pierd frunzele! Așteaptă fără să se înconvoaie primăvara!
Pacea aduce răbdare. În epistola către Galateni, când ni se
vorbește despre răbdare ca roadă a Duhului, în original “răbdare” înseamnă să
stai în picioare când toți ceilalți cad la pământ! Răbdarea ca rod al păcii se
vede când rămâi neclintit în fața pericolului!
Pacea te ține departe de rău. Hristos a spus că cine scoate
sabia de sabie va pieri! Pentru că sabia e scoasă de cel ce este rău. Cei răi
n-au pace!
Da, dar pacea vine în urma rugăciunii! Și rugăciunea ne
agață de Dumnezeu! Chiar așa, pe cine schimbă rugăciunea? Pe noi, sau pe
Dumnezeu?
Pacea ne duce în prezența lui Dumnezeu. În epistola către
“Evrei” (12:14) autorul ne sfătuiește din partea Cerului: “Urmăriţi pacea cu
toţi și sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”. Urmăriți pacea, dar
urmăriți și sfințenia! Fără sfințenie pacea este rebeliune.
Hristos ne-a transmis: “Vă las pacea Mea!” O avem. Trebuie
dusă mai departe!
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Parlamentul României