Un an întreg am fost îmbulzit pe peronul
vieții de indivizi care așteptau veseli sau buimaci, carismatici ori tăcuți ca
melcii, trenuri care parcă întârzie să apară. Ori vin prea devreme… Am învățat
că prea ades ne prind pe picior greșit. Cehov zicea că nu mergem înainte din
dragoste de viață, ci pentru că nu avem încotro. Înapoi nu putem da. Căci în
trecut nici Dumnezeu nu mai schimbă nimic…
Pe peronul lui 2014 am văzut mulțimi de
călători grăbiți cu valize de aceleași dimensiuni. Numai că unii știu să
împacheteze frumos și le încap mai multe lucruri. Și m-am gândit că așa-s și
zilele. Egale pentru toți. Doar lucrurile fără valoare le fac prea strâmte.
Încă nu înțeleg de ce le umplem cu deșeuri…
În fața gării șerpuiește calea ferată. Cele
două linii vin și se duc păstrând același ecartament. Deși nedespărțite nu se
sărută niciodată. Privindu-le, îmi vorbesc că nu putem separa răul de bine.
Ambele sunt componente ale vieții, zicea Rick Warren. Deci trebuie să suportăm
și răul. Și să-l învingem prin bine…
Zilnic se colora peronul cu indivizi. Un
puzzle uriaș. Cei mai mulți pașnici. Gândind doar la problemele lor. Au trecut
pe lângă ceilalți ca pe lângă statui. Unii au stat tolăniți pe bănci, la lumina
reflectoarelor, șușotind. Ascundeau ceva. Alții au făcut o gură ca sirenele în
port. Cine n-are importanță și-o dă! O sectă de perturbatori mi-au lovit
nevinovați niște prieteni. Chiar nevinovat să fii, lovitura tot doare.
Dimineața am încercat să le cânt de bucurie.
Nu m-au ascultat. Seara am vrut să le predic de jale. Nu le-a păsat. Au fugit
ca furnicile zgândărite. Am învățat că cel ce fuge de Dumnezeu dimineața cu
greu Îl va găsi în timpul zilei!
Cineva m-a întrebat cât e ceasul. Avea și el
unul dar nu-i mai funcționa decât minutarul. Prin urmare timpul a încetat să
mai curgă normal, vorba lui Paler. Am învățat atunci că fără limba mare, adică
fără Dumnezeu, mersul minutelor poate deveni zadarnic. Ca și dumneavoastră
aștept un alt an tot pe un peron. Acolo Dumnezeu ne face orele de dirigenție. Zi de
zi ne învață un singur lucru: să nu urcăm în trenuri greșite!
Nicolae Geantă