În seara Ajunului
de Crăciun, gonind cu mașina prin jumătate de România, am văzut pe străzile
satelor și orașelor oameni veseli, ghirlande multicolore și brazi împodobiți.
Colindători. Și gazde primitoare. Și mi-a trecut un fulger prin cap: „Crăciunul
scoate ce e mai bun în oameni!” Da, niciodată în timpul anului nu întâlnești mai
multă bunăvoință, bunătate, caritate. Mai mult Hristos.
Mai târziu, mi-a adus cineva
aminte de-o istorioară: „Un pastor s-a trezit noaptea din somn. Când a ieșit în
sufragerie a văzut că îi lipsea bradul (împodobit de Crăciun). În plus era peste
tot beznă. A ieșit în curte. Și spre stupoarea lui biserica din fața casei sale
(ce-o păstorea) lipsea! A intrat șocat iar în casă și a aprins lumina. Observă că din bibliotecă îi lipseau metri de cărți. Volumele sale cele mai
îndrăgite. Lipseau toate cărțile creștine! Buimac, s-a așezat la birou. Biblia
era închisă. Când a deschis-o a rămas stupefiat! Se termina la cartea Maleahi,
fără Noul Testament, fără Isus. Îndată s-a trezit! Visase! Dar
șocul trăit a fost ca o înviere din morți!” M-am întrebat toată seara pe drum: „cum ar arăta lumea dacă nu se năștea Hristos?” Fără Crăciun, fără Betleem, fără iesle…
O lume fără
Hristos ar arăta ca Afganistan. Ori ca Boko Haran. Plină de arme, de acte
teroriste, de cuțitari. Ar arăta ca Herson: cu rachete înfipte în clădiri și
tancuri incendiate. Ca laboratoarele lui Menghele. Ca gulagul siberian. Ca la
Sighet, Pitești sau Aiud. Unde drepții cad ciuruiți de nedrepți. O lume fără
Hristos ar arăta ca pride-urile elghebetiste, ca templele hinduse pline de
dumnezei falși, ca vitrinele olandeze din cartierul felinarelor roșii. Ar fi o
lume de Babe Vanga. Sau de Stalini. Ori de saloane de avort.
O lume fără
Hristos ar fi fără biserici, fără operele cele mai celebre din biblioteci, fără
muzică de cea mai înaltă clasă. O lume fără Evanghelie, fără ispășirea de păcate,
fără mântuire? Ar fi o lume pierdută…
O lume fără
Hristos ar fi un spital fără vindecare. Sau cel puțin una cu vase goale pe care
nu le poate umple nimeni. O lume singură în furtună.
Sunt încântat că
trăiesc într-o lume în care, într-o noapte a coborât într-o iesle, îmbrăcând un trup, Isus. „Eu și
Tatăl una suntem”, a mărturisit Învățătorul. O lume fără Isus, e o lume fără
Dumnezeu.
Nicolae.Geantă (24 decembrie 2022)
Fără Isus ne salutam de mult cu "salamalecum", iar în loc de Crăciun aveam Allah akbar.