În plină eră smart, unde inteligența artificială a început
să comunice la secundă ceea ce omul nu ar reuși, vorbirea umană a devenit din
ce în ce mai puerilă, mai stearpă, mai de lemn. Ne-am afundat în niște vremuri
în care cuvintele pline de farmec lipsesc, declarațiile pline de dulceață nu
mai izvorăsc pe buzele pământenilor, vorbele care zidesc sunt puține. În schimb
limbajul uman a devenit tot mai agresiv, mai grotesc, mai obscen, mai banal,
mai nesemnificativ. Într-un cuvânt mai sărac. Pentru că oamenii bogați au cu ei
cuvintele, nu banii. Hristos s-a remarcat prin cuvinte care-au devenit
giuvaere. La fel și ucenicii lui până azi.
Despre Dumnezeu nu poți vorbi cu cuvinte de două parale,
banale, fără gust. Dumnezeu este poezie. Orice mesaj despre El este plin de
muzică reverberantă. Prin urmare orice volum de poezie creștină este un ulcior
de apă proaspătă.
Trăim o vreme în care e mare nevoie de poeți, de pictori ai
cuvintelor frumoase. Pline de farmec. Aceștia nu apar des, nu-i întâlnești la
colț de stradă. Ei se formează încet, încet în laboratoarele meditației.
Printre ei au apărut și domnul Jenică Bazâru (din Constanța). Care vă invită să savurați un volum al
încercărilor sale de condeier.
Nicolae.Geantă, pastor, profesor, publicist