Este diftongul pe care l-a spus astăzi tinerilor (în timpul unei lucrări în cartierul de rromi), când am văzut un băieţel, de vreo trei ani, cu un pantof de damă cu cui în piciorul stâng, şi cu o opincă în dreptul. Probabil erau nr. 38-39.
Alt copil a venit desculţ. Altul în ciorapi. O fetiţă avea şlapi din plastic crăpaţi în tălpi. Majoritatea pruncilor erau dezbrăcaţi, cu haine murdare… Era înnorat. Mai târziu a plouat.
“Iarna ce fac dom’ profesor?”. “Rezistă”.
Le-am spus tinerilor că uneori ei, sau alţii, cârtesc că părinţii nu le cumpără iPhone, Ipaduri, laptopuri sau ţoale de firmă. Ori nu ştiu care jucărie scumpă… “Să nu uitaţi că atât pot părinţii voştrii. Dacă ar avea posibilitatea ar face mai mult….” Apoi le-am arătat pruncii din drum…
Mi-am adus aminte şi de proverbul arab: “Nu mă mai plâng că nu am pantofi din ziua în care am văzut un om fără picioare”.
Să fiţi mulţumiţi cu ce aveţi. Mai ales că pe deasupra îl aveţi şi pe Hristos!