Întâmplător sau nu, ieri am aflat că niște politicieni pluseriști ar fi refuzat să depună jurământul cu mâna pe Biblie! La investirea lor în „parlamentele” locale. Stimabilii au mai refuzat și să rostească întregul jurământ, care este protocolar, oficial, pentru orice muritor investit într-o funcție politică în România! Nonconformiștii NU au rostit nici finalul jurământului „așa să îmi ajute Dumnezeu”. Iar unii NU au pus mâna nici măcar pe Constituție!
De câțiva ani buni, românii tac la haștagăraia politicienilor anticreștini, anti-bisericști, antimorali, anti-orice este dumnezeiesc, dar refuzul pluseriștilor de a depune jurământul cu mâna pe Biblie și chiar pe Constituție e boicot la adresa statului! Apoi este un exercițiu incomplet! Este nefinalizat. Este nejurământ. Adică stimabilii useriști, plusiști, peneliști, atei și ce-or mai vrea să fie, în urma Nejurământului pot fi considerați investiți… neoficial!
Jurământul se depune pe Biblie, fiindcă mai presus de Dumnezeu nu este nimeni. În Biblie Însuși Dumnezeu se jură pe Numele Lui. Cine nu face un jurământ pe Biblie, pe Dumnezeu, se pune pe sine, sau pe altcineva, mai presus de Stăpânul Universului. Astfel de indivizi, vorba lui Cosmin Gușă, „încep și-și termină ziua pupându-se ritualic în oglindă!”
Constituția este legea de căpătâi a unei națiuni. Este un fel de biblie locală. Cine nu depune jurământul pe ea, se crede deasupra ei. Iar deasupra Constituției nicio țară nu poate așeza decât Biblia! Cine nu jură cu mâna pe Constituția țării este rebel față de propria-i nație. Atunci cum o mai reprezintă?
Concluzia pe care am tras-o din „nejurământul” depus joi de aleșii locali este că ‘mnealor nu sunt nici creștini, nici cetățeni. Și atunci sunt în slujba cui?
PS: Știu, sunt unii care îmi vor sugera că România este stat laic, că jurământul cu mâna pe Biblie și Constituție nu este un exercițiu obligatoriu. Mai știu că Ioan Gură de Aur a zis că „dacă un om știi că minte, nu-l determina să jure strâmb”. Și mai știu că este legal ca cine nu vrea să rostească jurământul religios „Așa să îmi ajute Dumnezeu” poate rosti formula „Jur onoare și conștiință” Sau nimic. Dar mai știu că mulți nu pot să jure însă pot să înjure!
Nicolae.Geantă
Sa refuze juramantul cu mana pe biblie e "frectie la un picior de lemn".
Dupa Ceausescu, toti alesii auu jurat cu mana pe biblie si au facut tandari nu doar economia tarii, dar si poporul a fost trimis intr-o ratacire fara precedent, asa ca intreb eu : era biblia sub mana lor, sau o carte de cacialma ?
Știu și asta. Nu garantează nimeni că dacă jură cineva cu mâna pe Biblie (și pe Constituție) va fi și onest apoi. Inserasem asta undeva în text dar nu știu când am șters. Probabil am scos dintr-un context și am uitat să o inserez în altă parte. A jura pe Biblie și a trăi ca în codru este minciună. Fățărnicie. E condamnabil. Dar asta nu înseamnă că dacă cei ce fac așa, apoi o iau pe arătură, eu am dreptul să mă revolt împotriva Bibliei. Pentru că NU Biblia a greșit, ci oamenii. Nu arunc Biblia la gunoi dacă oamenii o încalcă. Cum nu dărâm niciun spital dacă în el mor bolnavi. Sau nu interzic algocalminul dacă unii au reacții adverse.
Ceea ce au făcut aleșii useriști, plusiști, peneliști etc etc NU este o revoltă fată de cei ce au călcat pe bec după ce-au jurat pe Biblie, ci față de Dumnezeu… Pentru că prin ceea ce au ales să facă ei nu au protestat față de “păcătoși” ci fața de divinitate!