Neiubirea de patrie – de Nicolae.Geantă

s u r s a f o t o a i c i

Ieri mă gândeam
că la 1877 băieții se înrolau voluntar să lupte pentru Independența României.
Că uneori și fetele au intrat la arme pe front. Că în 1916 românii cu tălpile
goale și puștile de lemn au zdrobit mașina de război germană la Mărășești. Cu domnul general Berthelot și câteva tunuri franceze! Da, niște țărani prost înarmați au învins
cea mai puternică armată a lumii! M-am gândit că regele Ferdinand a luptat împotriva
propriilor rude ca să apere România unde era monarh. Ori că Regina Maria a
venit din speța regală engleză ca să se căsătorească la noi în costum național
cu ie și fotă! Apoi a mers pe front printre răniți ai cărei regină era!
Patriotism. Iubire de neam și țară.

Azi e 24
ianuarie. Ziua Unirii Principatelor. Ziua când, acum 163 de ani, toți românii
au ales pe Cuza să-i reprezinte. Ziua când a început România modernă. România
reformelor mari! România puternică. Ei au reușit pentru că au fost uniți! Iar unitatea
a venit dintr-o singură iubire: patria!

Politica
maidaneză, corupția, furtișagurile publice, dusul cu zăhărelul a populației,
subminarea economiei, paralizarea turismului, înjurăturile acide scăpate pe la toate
colțurile, lipsa de investiții în educație, în cercetare, în armată, nepăsarea,
degradarea mediului, poluarea urbană, rurală și socială, umplerea țării cu
deșeuri din Vest, golăneala, sterilitatea intelectuală și alte o căruță de „bad
stuff” și mai ales promovarea intensă a lor au un sigur numitor comun:
neiubirea de patrie!

Serile trecute am
citit câteva declarații ale unor tineri ucraineni din Harkov. Orașul cel mai aproape
de granița cu Rusia. Rusie care e gata să-i invadeze. Armata rusă blindată bate
la porțile orașului de 1,4 milioane locuitori. Și tinerii ucraineni, IT-iști,
PR-iști, manageri, ingineri, profesori, studenți etc, băieți sau fete, au
declarat că în caz de război vor ieși să lupte cu inamicul! Să-și apere țara!
Și uimitor (pentru mine) ucrainenii chiar erau încrezători în victorie!

Pe moment m-am
gândit: dacă Rusia (ori alții) ar ataca România… Câți români ar rămâne, câți
ar fugi? Câți dintre tineri ar ieși la arme? Să-și apere țara… Și câți dintre
cei de-ai noștri din diaspora ar sări în ajutorul ei? Câți mai suntem
patrioți? Că la bârfit, la ironizat propria țară, Doamne ce ne mai pricepem! Ori
poate nu știm că a-ți ponegri țara este ca și cum ți-ai batjocori mama?

Iubirea de patrie
e o datorie. Și Biblia susține asta. Dumnezeu ne-a dat Cerul de deasupra
României. Dar și pământul de sub el! Iubirea le păstrează, neiubirea le
disprețuiește! Oare o fi greșit Eminescu când a spus despre România „la
trecutu-ți mare, mare viitor?”

Rugați-vă ca
Dumnezeu să dea românilor inimi de creștini autentici! Și de patrioți pe
măsură!

Nicolae.Geantă