Ne mor păstorii… Rând pe rând
Își împlinesc cu sârg Chemarea.
Dar Doamne, parcă prea curând
Ajung să-și termine-alergarea…
O, ce comori și-au pregătit
În Raiul veșnic de lumină
Păstorii care au slujit
Prin văi adânci de praf și tină!
Ne mor păstorii părăsiți
Pe paturi sumbre de spitale
Atât de singuri și smeriți,
Ei, care-au fost făclii pe Cale…
Lângă atâția suferinzi
Au stat veghind în rugăciune
Păstorii noștri sfinți și blânzi,
Neobosiți în fapte bune.
Ne mor păstorii nevegheați
De oile ce-au fost slujite.
Se duc mai marii noștri frați;
Mor călăuzele iubite…
Dar după ce-om trece prin nor,
Prin foc și apă și stihie,
Vom fi o turmă și-un Păstor:
Hristos în noi, nădejdea Vie!
mihaela,
28 martie 2020