Ne mor păstorii… Rând pe rând
Își împlinesc cu sârg Chemarea.
Dar Doamne, parcă prea curând
Ajung să-și termine-alergarea…
O, ce comori și-au pregătit
În Raiul veșnic de lumină
Păstorii care au slujit
Prin văi adânci de praf și tină!
Ne mor păstorii părăsiți
Pe paturi sumbre de spitale
Atât de singuri și smeriți,
Ei, care-au fost făclii pe Cale…
Lângă atâția suferinzi
Au stat veghind în rugăciune
Păstorii noștri sfinți și blânzi,
Neobosiți în fapte bune.
Ne mor păstorii nevegheați
De oile ce-au fost slujite.
Se duc mai marii noștri frați;
Mor călăuzele iubite…
Dar după ce-om trece prin nor,
Prin foc și apă și stihie,
Vom fi o turmă și-un Păstor:
Hristos în noi, nădejdea Vie!
mihaela,
28 martie 2020
Turme de oi flamânde, însetate, parasite,
De falsi pastori ce va hraneau si adapau,
Cu paie, fân, rogoz si ape tulburi, otravite,
Pastori platiti care de mieii vostri profitau.
De doua mii de ani Pastorul blând va cânta,
Din fluieras de aur cântece de jale si tristete.
Dar voi va-ndepartati de apa vie si pasunea sfânta
Prin tari pustii, fara izvoare dulci, fara fânete…
Va trebui sa invatam sa ne mai si iubim pastorii, nu numai sa-i criticam. Va trebui sa ne recalibram gandirea si sa ne rugam pentru ei, pentru ca si pastorii sunt oameni. Nu sunt de sticla…