Martie cu picioarele pe pământ – de Vladimir Pustan

Aş fi putut să cred ce zice Rousseau „Femeile în general nu
iubesc nici o artă, nu se pricep la nici una, n-au geniu – a se vedea nepăsarea
cu care flecăresc la o operă sau teatru, de aceea grecii nu le admiteau prezenţa
la teatru ca să poată înţelege spectacolul” – dar nu cred.

Nu cred nici ce zicea Schopenhauer „Femeile trebuie hrănite,
îmbrăcate frumos şi să nu citească decât cărţile de bucătărie şi neapărat să
stea acasă”.

Eu nu sunt misogin ca ei deşi de multe ori am fost acuzat de
asta. Oscilez între ceea ce spunea apostolul Pavel, cum că femeile sunt
slujitori împreună cu noi, vase mai slabe însă şi de aceea să tacă în adunări
şi ceea ce cred în străfundul sufletului meu că viaţa pe pământ ar fi cumplit
de stearpă şi plictisitoare fără genul feminin. Indiferent cât eşti de
împotrivitor ideii de femeie nu trebuie să uiţi că printr-o femeie ai venit pe
lumea asta.

Tot Pavel ne îndeamnă să dăm cinstea cui datorăm cinstea ori
cinstea o merită întâi mamele şi soţiile noastre şi abia apoi primarul
oraşului.

Bisericile serbează ziua mamei timid şi timorat prin copiii
de la Şcoala Duminicală ce cântă despre mama făcând să curgă lacrimi şterse
direct cu colţul năframei. Un anumit partid împărţea flori de o anumită culoare
ieri la doamnele de pe stradă… E bine că măcar odată pe an ne aducem aminte ce
n-ar trebui să uităm zilnic…

Femeia are de dus acum o luptă cu recâştigarea genului
pierdut fie prin prea plecata umilinţă, ce-au transformat-o într-o maşină de
făcut copii, spălat vase şi haine şi între emanciparea hăbăucă după Simone de
Beauvoir, ce-a făcut din ea un camarad aproape masculin si neinteresant.

Lady Astor i-a spus odată lui Winston Churchill: „Dacă ai fi
fost soţul meu ţi-aş fi pus otravă în cafea”, iar ministrul cu trabuc i-a
răspuns englezeşte: „De-ai fi fost soţia mea aş fi băut-o”.

Eu cred azi că trebuie să coborâm femeia atât de pe podiumul
cu stâlpul infamiei cât şi de pe soclul aurit al celor de la politically
correct şi să-i dăm ce este al ei, iar ea să facă tot ce poate pentru a merita
cinstea şi florile…