Tare necajită ai fost, mamă
Iarna, vara, orice timp trecând
Cât era de frig sau de caldură,
Tot desculţă te-am văzut umblând.
N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai.
Dar şi pe aceea totdeauna,
Doar de sărbători o îmbrăcai!
Tu aşa ai fost de când ţin minte
Pe picioare-ai mers la drum, mereu.
Nici în car nu te suiai de teamă
Boilor să nu le fie greu.
Ce păcat că n-ai trait măicuţă
C-ai plecat fără de timp în lut.
Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma,
Şi ce haină ai mai fi avut!