Text: 1 Samuel 1: 17:32, 1 Timotei 6:12
Invenţio:
Am şedinţă cu părinții. ”Mai au tinerii vreo şansă?” am întrebat. “Nu, nici una domn’ profesor”. “Priviţi copacii, florile. De ce cresc în sus?”. “?”. “Au în ei legea duhului de viaţă. Copiii dvs sunt vii. Trebuie să crească în sus!”. În concluzie: nu luptă bine!
Iubiţilor, trăim într-o societate a omului învins: de patimi, de plăceri, de bani, de lene, de criză. Oameni resemnaţi care au început ceva şi n-au mai ajuns la final: un liceu fără bac, o facultate – culeg căpşuni, o familie- divorţ, un job-şomaj, o altă viaţă. Încep și nu mai sfârşesc. Au renunţaţ la fumat, la ţuică, la droguri chiar, şi s-au luat iarăşi. Au renunțat la tv, şi s-au întors la filme.
Nefericirea este că trăim în biserici unde lupta, fraţii au eşuat. Parcă au capitulat. Au lăsat arma în rastel, sabia ruginită. Urmarea? Feţe ascuțite ca lama de brici, triste, învinse, programe searbăde, seri diluate, lipsa Duhului Sfânt, şabloane, rigiditate. Și răceală. Frigidere. Tineri cu idoli, bătrâni cu ifose. Lipseşte voiciunea, pasiunea, focul din mesaje, sfinţenia. Parcă războiul ne-a învins în tranşee.
Prieteni, lupta creştină nu s-a sfârşit. Nu-i suficient să tragi numai un glonţ. Nici două-trei. Şi nici atât gloanţe oarbe! A apucat cineva dintre noi cerul? Nu? Atunci suntem pe front. Miroase a praf de puşcă.
Problema este, rezistăm, ne dăm bătuţi? În facem pe diavol de râs, sau să râdă – de noi?
Dispozitio
Sunt conştient că biserica dvs se confruntă cu împotriviri. Întotdeauna biserica locală a avut opoziţie, din partea satanei, a lumii. Dar şi din interior. Au fost totdeauna evenimente care s-au ridicat împotriva Miresei. Pentru că suntem frați, copiii lui Dumnezeu, să ne unim şi să ne ridicăm la luptă împotriva Diavolului.
Pavel spune “să luptăm lupta cea bună”. Dar ce, e şi-o luptă rea? Da! E lupta cu fraţii, cu aproapele, cu biserica. Fugiţi de astfel de bătălii!
a) Lupta cu îndoiala
În textul citit constatăm că Israel avea un nou examen. O luptă grea. Avea un nou Împărat şi şi-a pus nădejdea în el. Era un om cu vază, înalt peste popor, cu un cap. Dar Iehova le arată că greşesc. Nădejdea trebuie pusă numai în El.
– Evreii doreau să scape de filisteni. De sub jugul acestora. Nici săbii nu aveau, nici polizoare. Pentru că diavolul vrea mereu o viață tocită.
– Filistenii au stat mult timp nepăsători. Diavolul şi oştirea sa, nu se agită atât timp cât nu vei ieşi de sub umbrela lor. Când devii spiritual, te atacă.
– Evreii tremură. Toţi. Eşec. Frică.
– Goliat (Exil) – sol puternic, uriaș, 3-400 kg, 3 m, suliță 7 kg, armură 57,5 kg. Întotdeauna dracu își trimite un sol puternic, bine instruit. Nu-i sfida solii! Sunt şireți.
– 17:24 ”la înaintarea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, și i-a apucat o mare frică!”.
– Prieteni, diferenţa între obişnuiţi şi eroi, este că eroii nu şi-au arătat frica! Au învins-o…
– Aţi văzut vreodată statui ale fricoşilor?
– Ne este frică frate? De ce? De eşec! Nu cântăm bine, nu predicăm, dacă fac vreo gafă, nu mă ascultă şeful, primarul, soţul/soţia, dacă nu mă las de ţigară…
– Doamne, dar dracii ăştia nu ies? Pentru că nu aveţi credinţă.
– De multe ori avem eşecuri, pentru că avem credinţa în programe, în slujitori. Nu în Dumnezeu.
– ”Vreau un om!”. Întâi vine şi te atacă pe d-ta personal, apoi biserica lui Hristos.
– Ţineţi minte: satana nu ia prizioneri, ucide direct! Pe câmpul de luptă.
– Iubiților, dăm înapoi când vine o luptă? Suntem Orpa sau Rut? Când nu avem răspuns, unde alergăm? Suntem tari în vale, sau numai pe munte?
– Are armata lui Bin Laden soldați? Are USArmy, România? Coca-Cola, Dero Lever, Martorii lui Iehova? Și biserica?
b) Lupta cu respingerea
– Evreii stăteau în linie de bătaie, dar se temeau. De fapt, nu credeau că pot să învingă. Ei nu s-au identificat cu nişte copii ai lui Iehova, nici cu nişte credincioşi pentru care Dumnezeu intervine.– De cine e respins David? De Goliat? Nu, de Eliab! “Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii?” (17:28). Te-ai coborât să vezi lupta! Psihologic, Eliab face o proiecţie a sa asupra lui David. Îl numeşte pe fratele lui, ceea ce e el. De unde ştiu? Priviţi 1 Samuel 16:7. Dumnezeu îi zice lui Samuel: “l-am lepădat”. De ce? Pentru că avea o inimă rea, îngîmfată.
– Eliab, Saul, soldaţii nu luptau. Se îndoiau! Știţi de ce? Le lipsea ungerea. Unsul era un puşti bălai, de 17 ani, nu ei!
– Cui ai lăsat puţinele oi David? Dar tu Eliab, cui le-aţi lăsat?
– ştiu eu cine-s tinerii! Ăştia vor să strice programul, tradiția. Să aducă chitari, tobe în biserică….
– ştiu că aţi trăit pe păşunea respingerii… Şi eu trăiesc. De mulți ani… eforturi, devotament nerăsplătit, comentarii. Dar Hristos cum a trăit? Nu priviţi la oameni. Ci la Dumnezeu! 1 Sam 16:7 Dumnezeu se uită la inimă! Aleluia!
– David putea să spună: Eliab: “Am 5 pietre în buzunar. Una, e sufiecient pentru Goliat. Dacă mă superi, am una şi pentru tine!”. Dar, supărarea lui nu era Eliab, ci Goliat.
c) Lupta cu handicapul
– vs. 33 – “tu, eşti un copil”, zice Saul. “Nu şti să lupţi, nu eşti instruit”. “Dar tu Saule, dacă eşti instruit de ce tremuri?”, zice David. Unde-ţi-este vitejia? Eşti unsul lui Israel şi dai dosul? Poporul piere din cauza ta! Mă duc eu să lupt, dacă tu nu stai în spărtură!”
Ilustraţie:
Undeva, după ce am predicat că tinerii sunt motorul bisericii, comitetul m-a ţinut peste program timp de 60 minute să mă mustre că “le dau apă la moară, le dau nas”. “Frate ei sunt motorul, dar noi suntem şasiul, volanul, direcţia”, m-a apostrofat un prezbiter. “Aşa-i frate, am replicat, dar fără motor, toate maşinile sunt duse la Remat!”. (Credeţi că m-au mai primit în biserica aceea?).
– Handicapurile vin din imaginea greşită promovată de lume. “Aţi văzut o Barbie în cărucior?”, întreba fratele Pustan.
– Diavolul vrea să te consideri handicapat. El ştie că nu eşti, dar îţi fură identitatea. Îţi “Nu vezi că eşti falimentar, nu vezi că faci cutare lucru? Crezi că vei ajunge în cer?”. Nu-l crede! Pentru că te vei comporta ca atare. Crede că eşti copil al lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1), copil al făgăduinţei (Gal. 4:23). Că eşti “born win” (născut învingător).
– “cum de reuşiţi mereu să câştigaţi cursa”? a fost întrebat un campion. “Pentru că la antrenament, după ce toţi termină de alergat şi merg la vestiare, eu mai dau o tură în plus”.
– mergeţi un pas mai departe: cu rugăciunea, postul, ruga, dărnicia, evanghelizarea, iubirea. Aruncaţi încă o săgeată. Sunteţi Masada lui Dumnezeu. Obligaţi să câştigaţi lupta!
d) Lupta cu şabloanul religios
– Saul, i-a pus armura sa lui David: nu a putut să meargă cu ea, darămite să lupte!
– nu puneţi haine religiei, nici şabloane; lăsaţi oamenii simplii, naturali! Vor lupta bine!
– nu umblaţi cu lucruri amestecate; “puţin aluat dospeşte toată plămădeala”.
– O pocăinţă subţire, vopsea peste rugină, fără slujire, fără rugi aprinse, fără anevoire, fără bucurie, cu compromis, este tot ce doreşte satan: un pocăit de paie!
– Dvs trebuie să ştiţi: adversarul nostru este biruit. Glorie Regelui în veac! Satan nu are biruinţă asupra dvs, moartea nu are biruinţă asupra dvs. Aleluia!
– Nu dezarmați. Luptați pînă la capăt. Credeţi că România, Guvernul, legile țării, uşile, depind de rugăciunile dvs. Luptaţi împotriva păcatului, gay-lor, avortului…
– luptaţi cu îndoiala, cu respingerea, cu handicapurile, cu şablonul religios. Şi biruiţi-le. Nu uitaţi: sunt deja biruite la Crucea Golgotei. Hristos a luptat pentru voi!
– nu staţi indiferenţi, nici tremurând în tranşee. Firea nu acţionează. Ieşiţi, luptaţi şi proclamaţi victoria! Numele lui Dumnezeu va fi proslăvit, iar dvs recompensat!
Concluzie
– Într-o zi, Saul scoate soldaţii în platou. “Azi. oferim recompense”. Şi a pus cununa de lauri pe capul copilului cu păr bălai. l-a făcut ginere, i-a dat un loc în palat. David a ajuns de la stâna de oi direct în palatul regal. în timp ce era premiat, Eliab, îşi muşca buzele de invidie: “Ce fraier am fost! Aş fi putut eu să lupt. Aş fi putut eu să fiu ginere de rege. Dar m-am gândit la familie, la viaţa mea. Mi-a fost frică”.
-Într-o zi, Hristos va da recompense. Dar Eliabii, vor rămâne cu buza umflată.
– David a ajuns erou naţional. A salvat toată armata de ruşine. Singur. Şi, a adus onoare lui Dumnezeu.
– Hristos a luptat până la capăt! La capăt a fost Crucea. Prin ea să învingeţi. Crucea lui Hristos e un plus în lupta vieţii. Fără ea, trăiţi pe minus!– Nu fiţi doar ofiţeri cu haine de paradă, nu fiţi doar Eliab, fiţi Eleazar (2 Sam. 23:10) – “luptaţi până sabia vi se lipeşte de mână”!
pentru accesare video a predicii, click AICI