Ani de zile am fost un lup singuratic. Și poate încă mai
sunt. Nu știu dacă oamenii au stat departe fiindcă nu m-au înțeles, ori din
invidie, dacă mi-au întors spatele voit, ori dacă (parcă vorbiți) m-au lăsat să
lupt singur! Dar știu că Dumnezeu așa m-a călit! În „pand3mi3” am simțit că
parcă nu-s al nimănui! Oare oamenii doar se folosesc de mine?
Dar când m-am uitat mai atent după ce mi s-au uscat
lacrimile am văzut că sunt înconjurat de oameni minunați. De luptători de
elită! Nu sunt chiar la distanțe mici, dar de acolo de departe le simt bătăile
inimilor, căldura dragostei și îmbrățișările prin rugăciuni!
Ce pot să spun că am învățat ca lup singuratic?
 |
| Alături de doi luptători dragi sufletului meu: Champ (Alin Jivan) și Ursul de Borod (Dodo Surdaș). |
În primul
rând am învățat la microscară ce trăiește Domnul la macroscară. Și El a fost tot singur între mulți.
În al doilea
rând știu că nu-s chiar singur. Cei ce sunt alături de mine sunt mai mulți
decât cei ce sunt contra mea!
În al treilea rând am învățat să apreciez orice
om. Fără orice piesă puzzle-ul este incomplet!
Mulțumesc Domnului Isus! Dacă ar fi să pornesc iarăși la
drum cred că i-aș cere să mă lase tot lup singuratic! E greu? Poate…
Dar am
uitat să vă spun (a patra lecție): lupii singuratici sunt în compania lui Dumnezeu!