Am fost şocat să citesc despre biserica lui Jonathan Edwards care l-a concediat după ce păstorul a produs Marea Trezire Spirituală din America! Nu de altele, ci pentru un motiv fără fond: le anulase “legământul de jumătatea drumului”! Adică un fel de contract între biserică şi membrii acesteia prin care Biserica se angaja să nu-i deranjeze, să nu le condamne păcatele, nici să le contabilizeze frecvenţa la închinare, iar “păcătosul beneficiar” se obliga să cotizeze şi să… nu candideze pentru o funcţie bisericească!
După ieşirea din Egipt poporul Israel s-a plimbat 40 de ani, de colo-colo, prin deşert. Dumnezeu nu-i chemase la promende prin nisip, ci la habitarea într-o ţară unde curge lapte şi miere. Dar evreii, compromiţând chemarea sfântă, pelerinau la jumătatea drumului. Nici în locul unde fuseseră nici în locul unde trebuiau să fie. Asta îi descrie pe cei mai mulţi din poporul Domnului. “Trăiesc şi mor ca nişte rataţi spirituali”, spune AW Tozer.
Dacă ne privim creştinismul de astăzi în mare parte suntem de jumătatea drumului. Nerupţi total în Egipt, neancoraţi total de Cer. Cu dorinţa de-a ne da viaţa lui Dumnezeu dar păstrând comisioane pentru noi. Pentru că o parte din noi nu vrea să plătească preţul!
Jumătatea drumului e popasul lumesc după botez, televizorul după predica de duminică, înjurătura după euharistie, cearta după rugăciune, discoteca după repetiția de cor… E Biblia citită dar netrăită, Evanghelia fără fapte, creștinismul fără cruce, moralitatea fără Hristos! Sau alte 1001 de practici incomplete. E creștinism ca aflare în treabă. Sigur nu duce în Cer!
Nu vă opriţi la jumătatea drumului! Răsplata e numai la capătul lui. Dacă nu poţi zbura, atunci fugi; dacă nu poţi fugi, atunci mergi; dacă nu poţi merge, atunci târăşte-te, dar orice ai face asigură-te că înaintezi!, striga Martin Luther King Jr.
După ce i-a ascultat oratoria, Carmide îi spune lui Socrate: “Când am venit la tine tot știam ceva despre înțelepciune, acum nu mai știu nimic”. “Tu crezi că eu știu?”. “Și cum am putea afla?”. “Hai să căutăm un zeu!”, zice Socrate. Și eu strig: “Haideți să-L căutăm pe Hristos!”. Cu El nu parcurgem o jumătate de drum. El e Calea. E începutul dar și sfârșitul ei…
La jumătatea drumului ajungem cu picioare lumeşti, la capătul lui numai cu picioare de sfânt… Acolo Hristos va lua iar ştergarul. Dar şi cununa…
Nicolae.Geantă