continuare de aici
Noi credeam că Valentine’s day e doar păcătoasa aia de căsătorie a tinerilor, făcută în tramvai, grăbit, pentru o zi. Apoi, fiecare cu ciorba lui. Dar meditând mai adânc am înţeles că multe femei, dar şi bărbaţi, trăiesc Valentine’s-ul Leei. Adică, sunt fericiţi decât în noaptea căsătoriei. De-a doua zi începe… iadul. Chiar dacă rămân împreună.
Căsătoria Valentine’s e atunci când el e cu alta, deşi în buletin e cu tine. Când ea doarme cu tine în pat, deşi banii ţi-i mănâncă cu “iubi”. E atunci când tu dormi în dormitorul mic şi el în sufragerie, sau împarţi acelaşi pat dar garaţi spate în spate. Tu, cu faţa la perete. E atunci când oricât te-ai chinui să pari atrăgătoare, el nu te vede, când îi vorbeşti câte-n lună şi stele şi el e prezent cu trupul dar mintea îi zburdă pe maidane, când oricâte flori i-ai pune în glastră pentru ea nu mai miros, când oricâtă miere ai mânca, pentr el nu mai eşti dulce.
Atâtea Lee sunt astăzi pe străzi, în gări. Dar şi în case. Şi-atâţia Iacobi, nepăsători. Fără lipici. Dar cu certificate de căsătorie semnate. Au semnat şi el, şi ea, cu ochii închişi. În orb. Au închis ochii înainte şi i-au deschis după, vorba fratelui Pustan.
Fugiţi de căsătoria «Leea şi Valentine’s» ! Şi nici nu vă alegeţi partenerul la lumina lumânării! Oricât de orbiţi de dragoste aţi fi.
Nicolae Geantă