Lecție pentru un An Nou (partea 2) – de Nicolae.Geantă

Toți oamenii își doresc victorii. Biruință. Dar frica de eșec
le face oasele de plastilină. Iar dacă au și eșuat deja inima devine ca apa. Visele
le sunt năruite. Singura dorința a lor este să se ascundă. Și să nu mai
continue niciodată… Atunci nevoia lor cea mai mare este de cineva care să-i încurajeze.
Încurajarea este cheia grijii față de ceilalți, zicea Larry Crab.

Pentru un descurajat e nevoie de mângâiere. De speranță. De
vorbe. Domnul Isus a zis că viața și moartea stau în cuvinte. O vorbă grea
poate tăia mai adânc decât un topor. Dar un cuvânt de încurajare (mai ales într-un
moment de eșec) atârnă mai greu decât o oră de laude în vremea succesului! Presiunea
dispare. Curajul renaște. Revine pofta să trăiești.

Încurajarea este forma de expresie care ajută un creștin să
fie mai bun! Încurajarea îmbogățește. Solomon spunea că un cuvânt spus la
vremea potrivită este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint (Proverbe
25:11). Îmbogățiți oamenii!

Când trecem printr-un eșec ne simțim îngropați. Dar gropile
nu sunt numai pentru a ascunde vârî în ele moartea. Ci și pentru a planta
viața. Tu îngropi sau plantezi?

Încurajați-vă unii pe alții, spune autorul epistolei către Evrei.
Ați fost chemați să construiți nu să dărâmați! În societate. Și mai ales în
Biserică! Cei mai puternici oameni își fac timp să ridice pe alții chiar dacă și ei au căderile lor!

Nu uitați: Dumnezeu ne încurajează zilnic! Nu a fost niciun
singur moment în viața cuiva când s-a oprit furios și i-a strigat: „tu nu vei
trece niciodată linia de sosire!”

Nicolae.Geantă