Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i
plin de-un roşu soare,
Şi
salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul
cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Şi cât e de
frumos în
sat!
Creştinii vin
tăcuţi din vale
Şi doi de
se-ntâlnesc
în cale
Îşi zic:
Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Şi-un vânt de-abia
clătinitor
Şopteşte din văzduh
cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii
frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin
aer zboară.
E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi
clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng
a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga
lume este plină
De-acelaşi gând, din
cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Şi viaţa este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu
iarna vieţii-n
plete;
Şi-ncet, în urma
tuturor,
Vezi şovăind câte-o
bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste
zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu
plânge,
mamă!
Văzduhu-i
plin de-un roşu soare,
salciile-n albă floare
cald al primăverii
frumos în
sat!
tăcuţi din vale
se-ntâlnesc
în cale
Hristos a înviat!
clătinitor
cuvinte:
E zgomotul zburării lor!
frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin
aer zboară.
Departe până-n văi străbate
clopotele cântă rar:
a jale!
E plină astăzi de lumină,
lume este plină
De-acelaşi gând, din
cer adus:
iarna vieţii-n
plete;
tuturor,
bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste
zile
Sunt Paştile! Nu
plânge,
mamă!
George Coșbuc