La mulți ani Vladimir Pustan !

Dumnezeu să vă facă o cuminecătură sfântă care ține vii
sufletele ce-și scurg besmetice clepsidra în pustiul teluric…

Să fiți umbra Domnului Hristos, unde inima miroase a aluat
frământat iar aripile minții devin grãu încolțit…

Să vă ungă Duhul Domnului cu lenorul ce apretează trupurile
de zgura dinlăuntru și să ajutați păcătoșii să-și scuture aripile încărcate cu
plumb…

Să fiți o trâmbiță sfântă al cărui sunet să toace veșnicie
desfundând urechile ce s-au lipit de sunetul pământului, chiar dacă Adevărul se
scrie cu sânge cald!

Să fiți un izvor care alimentează burdufurile seci ale
lacrimilor, prin al căror înveliș se vede cuprinsul lui Dumnezeu, care așteaptă
în picioare  să aprindă lampadare pentru
peșterile întunecate ale mapamondului…

Să fiți fluturele desprins de pe aripile ïngerilor care
așează fericirea pe umerii trecătorilor grăbiți, ce nu iau în seamă data
morții…

Să fiți un arc bine întins în mâna lui Dumnezeu iar săgețile
trase să ucidă pe toți atinșii care încep Viața cu miros de iasomie din Eden.

Dumnezeu să vă păstreze imaginea pe pleoape iar dragostea Sa
să vă îmbrace ca un costum popular.

Știu, veți trăi veșnic, dar astăzi se cuvine să vă spunem
“La Mulți Ani!”. Alergăm în ultima expediție.