Noaptea trecută am visat că alergam cu fetițele mele de
mână. Din râsetele și zâmbetele lor m-am trezit foarte vesel. Le-am căutat prin pat
dar când m-am dezmeticit eram… singur! Acum sunt mari, la serviciile lor. Am
lăcrimat. Ce repede a trecut copilăria lor Doamne? Și ce devreme apar perii
albi și singurătatea…
Nici nu am deschis bine ochii că Dumnezeu mi-aa șoptit: „Să
fii bun astăzi!” Da, bunătatea face farmecul unui om. Bunătatea dă putere unui
om cu dizabilități, ridică moralul celui căzut, dă tărie văduvei și orfanului,
șterge lacrimile unei femei abuzate de soț. O mângâiere vindecă, o îmbrățișare
tonifică, o îmbărbătare înviază speranțe ucise. „Fraților, la răutate fiți prunci, și la minte fiți oameni mari!”, ne
îndeamnă Apostolul Pavel (1 Corinteni 14:20). Oamenii mari au un echilibru al
bunei cuviințe! Oamenii mari au și minte mare și suflet mare. Chiar așa,
știați că mintea e proporțională cu sufletul? Nimeni nu poate avea un suflet
mai mare decât mintea lui!!!
În drum spre liceu, Lăiță mi-a trimis un verset: „La răutate
fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari!”. În fața școlii am primit de la Nicu
câteva versete. Printre ele și „La răutate fiți prunci, iar la minte fiți oameni
mari!”. Cum, de trei ori într-o oră Dumnezeu să îmi vorbească același verset?
Ce știe El și eu trebuie să învăț astăzi?
La 9,00 am avut examinare pentru corigenții de-a doișpea. Un
băiat și o fată. El a știut ceva, de un 4,50. Ea numai de 3,80. Sunt triști, ca
niște mâțe plouate. „După dreptate nu trebuie să vă trec. După bunătate nu
trebuie să fiu prunc! Oamenii mari lucrează și cu inima și mintea. Înțelegeți
voi ce vă fac? Exact ce face Dumnezeu păcătoșilor. Risipește bunătate pentru ei.
Chiar dacă teluricii continuă să fie tot răi!” Au plecat. Știau că au primit ce
nu li se cuvine. Însă nu-s sigur că vor schimba haina de răutate. Totuși i-am
trecut pentru că nu am vrut să fiu rău eu!
La prânz când am plecat de la școală cineva mi-a trimis un
devoțional care începea cam așa: „Mânia lui Dumnezeu se va dezlănțui în curând asupra
acestei lumi în descompunere. Cât credeți că va mai răbda nebunia lumii?” Am
mai citit un pasaj și am închis. Dumnezeu nu e bau-bau. E corect ce scria
autorul, dar înainte de-a-Și arăta dreptatea, Dumnezeu revarsă bunătate! Oceane
întregi. Asta a arătat El de la Cruce până acum. Oamenii se vor pocăi dacă vor
înțelege că mila biruie judecata.
Ziua de azi a fost una cu nori amenințători. Răcoroasă pentru jumătatea
lui iunie. Cineva strângea niște fân într-o grădină. Un altul striga să vină
ploaia. Trăim sub același Cer dar avem orizonturi diferite. Unii privesc la
obstacole, alții la obiective. Orice ar fi, obstacol ori obiectiv, porniți la
drum cu Isus. Cele mai mari binecuvântări în viață le-am avut când m-am întors
spre El. Cele mai usturătoare eșecuri le-am avut când m-am întors spre mine!
E seară. Și bunătățile lui Dumnezeu nu s-au sfârșit. Profetul
Ieremia zice că se vor înnoi mâine dimineață! Iar eu îl cred…
Ce-am învățat azi? Că Dumnezeu e plin de bunătate și în
zilele obișnuite!
Nicolae.Geantă
Totuși descrierea înconjurului Dolomitic te-a mai înviorat. Nu toți am trecut pe la orele de geografie ca rața prin apă…
Bunul simț ne îndeamnă căci dacă "Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească…" de mărturie bunătății Lui Dumnezeu după cum scrie la Romani2:4b:
Romani 2:4
[4b]Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
…și știind faptul că Isus a zis în Ioan:
Ioan 14:9
[9]Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?
…cu atât mai mult cei ce ne credem ucenicii Lui Isus trebuie să manifestăm bunătatea Lui Dumnezeu cu lepădare de sine.
De ce?
Căci este scris:
Luca 6:40
[40]Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învăţătorul lui.
Dumnezeu să ne ajute să-I slujim ca ucenici desăvârșiți! Amin!