8 ore și jumătate a făcut trenul până la Deva (391 km)! E melc deși la preț te usucă. Ba are chiar… saună. Tinerii au cântat un timp în IR, dar nașul a venit să interzică repetițiile. Drumul a fost istovitor. La Deva ne-a așteptat microbuzul trimis de Radu Mance. Alte ore de mers pe cea mai găurită șosea din România! Abia după 22,30, adică după 12 ore de călătorie, am ajuns la Chișcău la cabana Mirela. Deși frânți, tinerii s-au culcat pe la 2,00!
Duminică, 3 august, am plecat dimineața la Păntășești. Biserica din satul natal al fratelui Pustan. A fost Cina Domnului. Rouă Pentru Suflet a cântat iar Nicolae Geantă a predicat “Ce aşteaptă Hristos la Cină de la tine, Baraba?”. După amiaza am participat la botezul organizat de biserica Penticostală din Chişcău. Afară, în cort, la maxim 300 m de Peştera Urşilor. Au fost câteva sute de persoane prezente. Turismul la Peşteră era ca pe litoral. Forfotă, maşini, bani risipiţi… Pocăinţă? Nu s-au înghesuit. Seara am urcat toţi 15 la Măgura, la Mirela şi Naomi. Nişte fete de zahăr. Şi pocăite… Tinerii s-au culcat tot după ora 1,00. Eu visasem destul până la ora aceea.
Luni, 4 august, am plecat la cabana Cireşarii din Sohodol, cu microbuzul Fundaţiei, trimis de fratele Vladimir. Peste 60 de tineri au venit în tabără. Alături de ei, Vladimir Pustan şi Chris. Pentru o săptămână s-a renunţat la paturi moi, apă caldă, curent electric, computere, tablete ori Internet. Am reuşit cu toţii să scăpăm de betoane şi asfalt. În prima seară, pe la miezul nopţii, fata mea cea mică m-a întrebat: “Tati, de ce la noi acasă nu se văd atât de multe stele?”. Nu i-am răspuns, deşi ştiam: pentru că am uitat să ne uităm noaptea târziu pe Cer!
Programul taberei a fost unul lejer. Deşteptarea la 8,30, micul dejun la 9,30, laudă şi închinare la 10,30. De la 12-14 program administrativ, apoi prânzul. urmat de un timp pentru scăldat (băieţii au cosntruit un baraj!), jocuri sportive sau drumeţii. Seara, după Cina de la ora 19, foc de tabără. Cântări, predici, rugăciuni. Până la ora 24. Mâncarea era pregătită la 2 km, în sat, la mama lui Liviu Cabău. Miha a avut grijă de provizii tot timpul.
Marţi seara, 5 august, am plecat cu Rouă pentru Suflet la Evanghelizare la Batăr, lângă Salonta. La ora 16, pe o ploaie torenţială. Pe stadion la Batăr au fost câteva sute de persoane. Majoritatea rromi. Poate şi vreo 40 de români. Iniţial nu am avut microfoane. Şi nici o sonorizare pe măsură. Mulţumim fratelui Ghiţă Silaghi pentru intervenţie. A adus mixerul, staţia şi microfoanele de la baptişti. Tinerii au cântat magnific. Nicolae Geantă a predicat despre “Temnicerul din Filipi, eliberat de două ori”. Iosif Oprişan a încântat tot publicul cu cântările în limba romanes. Am mâncat la Biserica Baptistă. Soţia şi fetele fratelui Silaghi sunt bucătărese de top! Abia la ora 2,30 am ajuns la tabără, la Sohodol.
Miercuri am stat toată ziua în tabără. Seara le-am
vorbit tinerilor despre “Departe, aproape, sus”. Vladimir Pustan n-a rezistat la foc până la miezul nopţii. S-a dus să pregătească predica despre Daniel în groapa cu lei. Ziua am citit, şi eu şi el, “Eseuri” (Montaigne). Mona a citit “Roşu şi Negru” (Sthendal), Sefora a citit “Fantoma de la Operă”, iar Larisa un cărţoi foarte gros despre… oase! Are examen la facultate! Iar Alice în câteva zile trebuie să finalizeze licenţa. La medicină!
Joi le-am vorbit tinerilor despre “Cum îţi alegi partenerul”. Chris a cântat superb. Rouă pentru Suflet a stabilit deja imnul taberei “Vreau să zbor”. Ema Pustan este o fată încântătoare. Cred că orice biserică ar dori s-o aibă slujitor! Ce ne-a impreionat este modestia ei, deşi e o fată foarte deşteaptă. De fapt, vorba fetelor mele din grup: “oamenii mari ştiu să trăiască smerit”. Tinerii din Beiuş sunt deosebiţi, Rar am întâlnit băieţi şi fete mai plăcuţi ca ei. Ne-am integrat perfect. Eram parcă din filmul lor de când e lumea! O să ne lipsească. Mai ales Foe…
Joi seara, 6 august, am mers la Biserica Baptistă din Cihei, lângă Oradea, la Evanghelizare. Rouă pentru Suflet a fost chiar rouă. Nicolae Geantă a predicat “Tablouri cu mormântul gol”. La final, o femeie din Iaşi, venită la Băile Felix, mi-a declarat suprinsă: “Nu am ştiut că există aşa biserici în România! Ce muzică, ce predică… Pe mine nu m-a invitat nimeni până azi la o astfel de întâlnire!” Exact: oamenii pier lângă noi din lipsa noastră de implicare! Am ajuns la 12 noaptea la focul de tabără. Tinerii au cântat până la ora 6,00 dimineaţa. Atunci eu aveam deja trei ore de somn.
Vineri, 7 august, a fost ultima zi de tabără. După amiază a început strângerea. La 16 a venit microbuzul Cireşarilor să ne ducă la Ştei, la seara de tineret. Tinerii din Beiuş au rămas la Sohodol. Despărţirile sunt grele, Mai ales de scris. La 18,00 a început întâlnirea Bisericii Penticostale Speranţa. Au venit şi destui tineri din satele din jur. După timpul de închinare al trupei bisericii locale, Rouă pentru Suflet a avut mai multe rânduri de cântări. Au încercat să cânte tare pentru că unele microfoane au fost oprite! Nu ştim dacă din intenţie sau omitere! Nicolae Geantă a predicat “Iosif, sfântul dintre sfincşi”. Lacrimi, suspine în sală. Pocăinţă. Asta place lui Hristos! După masă, a venit alt microbuz să ne ducă la Orăştie, unde am ajuns la 1,45. Flavius Zahringer ne aştepta cu cheia de la Biserica Baptistă. În subsolul adunării, pastorul Gabi Vitionescu pregătise totul ca la carte. Deşi rupţi de oboseală, tinerii au mai cântat ceva. Cred că nişte băieţi au adormit pe la 3,00!
Sâmbătă, 8 august, am urcat iarăşi în tren. Din grabă însă am uitat biletele la biserică! A trebuit ca Gabi să alerge după noi cu maşina până la Sebeş Alba. Mulţumim pastore! Nimeni nu ştie să slujească mai minunat ca tine în Hunedoara! Mulţumim Flavius pentru tot ce ai făcut! Mulţumim Iosif Jude! Vi totdeauna la ţanc…
8 ore am călătorit de data asta. Cu un tren mai occidental. Am cântat (deşi naşul ne interzisese – era acelaşi cu care am venit), am predicat unor bătrâne entuziasmate (de noi). Am ţinut o prelegere pe laptop despre “Auschwitz” şi un studiu biblic despre “Celibat”. Nici nu ştim când am ajuns în Sinaia. Apoi, la opt fără zece în Ploieşti (Eu am coborât cu Sefora la Câmpina).
Când am ajuns acasă am vorbit cu Radu Mance la telefon: “Când mai veniţi încoace?”.
Mulţumim Vladimir Pustan pentru invitaţie! Mulţumim tinerilor din Beiuş pentru prietenie! Vă promitem: ne revanşăm! Mulţumim Radu Mance pentru tot ce-ai făcut. Eşti bun organizator! Mulţumim Chris! Eşti un tip tare de treabă!
Mulţumim fratelui Ghiţă Silaghi şi familiei sale, pastorilor bihoreni Liviu, Vasile şi Ionel, pastorului Gabi din Orăştie! Vă iubim mult! Mulţumim Miha pentru mâncarea din tabără! A fost foarte bună. Şi destulă… Mulţumim Dana Mance! Găteşti superb. Am vrea să te gândeşti că ţinem la siluetă deşi nu se vede! Mulţumim Naomi şi Mirela din Măgura! Sunteţi nelipsite oriunde cântăm în Bihor! Mulţumim şi că aţi copt plăcinte pentru fiecare dintre noi. Ca să avem pe drum la întoarcere! Mulţumim Costel Gabor. Mâna dvs e mereu întinsă pentru noi. Mulţumim Flavius Zahringer, Cipri Petricaş şi Bogdan de la Carmel. Cu fraţi ca voi să tot colinzi România!
Mulţumim, dar nu ultimului, Domnului nostru Isus. Putem să spune iar Eben-Ezer! Să fi împodobit cu cinste! Eşti Regele nostru! Eşti Regele Regilor! Fi binecuvântat!
Următorul turneu? Probabil peste o săptămână…