 |
| sursa foto AICI |
Aalst este un orășel neerlandofon din nordul Belgiei, la o jumătate de oră de Bruxelles. Printre cei vreo 80.000 de locuitori sunt și câteva mii de români. Români care au plecat să facă un ban muncit în străinătate dar nu l-au lăsat pe Dumnezeu în România. Și, din multul, sau puțin lor, au ridicat în, sau lângă capitala UE… biserici! Căci oricât de ieftină ar fi, fără Dumnezeu, nicio pâine nu are gust!
 |
| toate fotografiile aparțin blogului Nickbags |
Frații din Aalst, câteva sute veniți din Sântana (Arad), au închiriat Casa de Cultură Roklijf pentru Evanghelizare. Cu mic și mare, s-au mobilizat exemplar. Și joi seara, pe la 19,00 au luat cu asalt sala… Sute de inși de la sute de kilometrii. Închinarea a condus-o Marian Mocanu. Cu vioara sa trezește și pietrele. Cristi Ianoș îi face un tandem perfect. Căci Cristi când vrea să cânte… cântă! Abia îl mai poți opri. Lângă orga lui uneori și îngerii bat din palme. A urmat Valentina Mocanu. Mama lui Marian e grozavă ca el. Iar vocea sa e-un fel de Dolce Gabanna. Parfum. Câteva sute de oamenii stau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Care începe și El să cânte. Cu susur blând ce sfredelește inimile. Apoi dă drumul robinetelor de lacrimi. Cine nu plânge când cântă nu e deplin fericit! A urmat Gabi Zăgrean. Acest neobosit titan evanghelic carpato-danubian. A predicat din Psalmul 32 “Păcat și restaurare”. La final un val de oameni au căzut străpunși la poala Crucii lui Hristos. Lacrimi. Rugăciuni. Eliberări… Trei ore jumătate de Cer pe pământ.
Seara lumea a venit din nou buluc la sală. Lângă clădire, într-un cort uriaș s-au strâns și belgienii. Mai puțini decât românii. Ai noștri cântă imnuri lui Dumnezeu. Ai lor stau la mese și beau bere. Iar cineva imită ceva din muzica batavilor. Au început din nou Marian, Valentina și Cristi. Peste două ore de muzică. Nuntă adevărată. De fapt fiecare program făcut de Biserică e-o nuntă cu Mielul jertfit la Golgota… Oamenii plâng din nou. Și iarăși se eliberează. A predicat Nicolae Geantă. Despre “Împărăția lui Dumnezeu”. Regatul care se ia cu năvală. Și care nu e ca UE care respinge imigranți. Împărăția lui Hristos primește pe oricine! După alte trei ore de slujbă ne-am strâns cu toți la Albert. Un designer care de la 14 ani a călătorit prin lume. A modelat lemn chiar și la Palatul Albert. Acasă, la regele belgian! A trecut de mult miezul nopții și nimeni nu vrea să plece la somn. Cu Dumnezeu prin preajmă nici genele nu ni se închid. Ochii nici atât!
Duminică dimineața am mers cu Marian și Cristi la Biserica Betleem din Grimingen. Pe circulara Bruxelles-ului. Iancu, venit din Portugalia ne-a însoțit. La fel și Robert, băiatul lui Alberto. Pruncul e designer vestimentar! Florin Cheia nu a ajuns din Norvegia, dar Marcel, fratele lui ne-a întâmpinat cu bucurie. Și tot Betleemul din Grimbergen. Marian Mocanu a scos vioara. Cristi orga. Iar Robert a filmat puțin. Mărturiile virtuale fac parte obligatoriu din noi. Băieții au fost concurați de fanfara bisericii. Interesantă asociere. A predicat Nicolae Geantă: “Rămași in Hristos”. Nimeni nu mișcă. Doar Dumnezeu și câte un prunc din spatele sălii. La chemare vin in fața vreo opt femei și trei bărbați. O soră e bolnavă incurabil. “ Am simțit transferul de sânge din Cer, să cum v-ați rugat”. Alta, de două decenii pierdută prin Belgia s-a mărturisit: “De șapte luni ascult predici cu pastorul Pustan. Și cu dvs. Mi-am schimbat viața. Și azi m-am hotărât să îl urmez toată viața pe Isus. Mă voi boteza…”. Iarăși lacrimi. Vindecări spirituale. Liniște în sală. Zgomot în inimi. Iar eu mi-am pierdut și vocea și lacrimile… Am prânzit la pastorul Mihai. Soția sa e master șef bucătar. Mulțumim pentru orele petrecute în bucătărie. Ca noi să-ți înfulecăm bucatele în câteva minute. Ești și Maria și Marta.
Dar toți scapă de lanțuri. Nicolae Geantă aproape că și-a pierdut vocea după atâtea rugăciuni. Iar lacrimile i s-au uscat pe obraz. După trei ore jumătate dacă priveai profund vedeai cum cresc arIpile direct prin cămăși! Doamne fă-le să crească eficient! Se face rugăciunea de încheiere. Ne pregătim de plecare. “Dacă mai este cineva?”. Și Iancu, pe care eu îl urmăream de vreo 24 de ore dar Dumnezeu de peste 40 de ani, a venit să și predea viața lui Dumnezeu! Aleluia! E prin Bruxelles dar stă în Lisabona. Dar mãntuirea e peste tot! Felicitări Iancu! Ai câștigat cea mai prețioasă luptă. Te-ai învins pe tine! Și ai învins pe Satan!  |
E anunțat avionul. Mai avem 30 de minute. Trecem de vamă. Marian vorbește cu niște tineri. Le spune cum l-a scăpat Dumnezeu după 12 ani de droguri. Valentina îmbărbătează doua femei rrome. Evanghelizarea se face nu doar în biserici, ci și în aeroport! Chiar și acolo unde Dumnezeu e interzis! Urcăm in avion. Unde evident se predica Evanghelia. Un bărbat rrom are lacrimi în ochi. “Cândva a fost și el inadunare. Marian îi vorbește cu dragoste. Iar eu mă rog pentru risipitor. “Doamne adu-l cât mai repede acasă!”. Marian Mocanu continuă să-și spună vecinilor de scaun mărturia. Eu iau tableta și scriu jurnalul călătoriei. “Nu ne cântați ceva la vioară?”, întreabă stewardesele. Nu avem cum. Dar vă oferim gratuit CD-uri. Fetele sunt încântate. Iar Dumnezeu ne zâmbește mulțumit. Apoi își deschide mantia cerească și o face zid de protecție pentru noi! Zborul de 2178 km pare câteva secunde. Lângă Dumnezeu timpul își pierde măsura…
Nicolae.Geantă, Marian Mocanu, Cristi Ianoș
Charleroi Airport, Belgique
Ma bucur sincer pentru bucuria voastra, si ma rog lui Dumnezeu ca aceasta experienta memorabila cu EL sa fie o ploaie de PRIMAVARA care sa înverzeasca pustiul arid, sa germineze semintele uuscate lipsite de ploile binecuvântate ale HARULUI DUHULUI SFÂNT !
Sanatate pace bucurii si mult har în TOT ADEVARUL !
Am tot sperat să ajungi… Să ne vedem…
Mi-as fi dorit si eu mult,însa de ce nu a fost posibil stie Tatal. M-am bucurat de bucuria voastra alaturându-ma cu sufletul, cu inima, prezent în duh si adevar.
Ne vom revedea cândva cu certitudine, draga Nicu ! 🙂