Când dăruiești o floare, un sărut, o îmbrățișare sau un cadou frumos, cel ce are parte de ele înțelege că e iubit. Când faci o faptă costisitoare cel ce o primește știe că îl iubești, căci dragostea se definește prin a da. Sunt multe trepte de iubire, în funcție de intensitate, durată, cheltuială, dar mai ales de sacrificiu. De mărimea sacrificiului.
Iubirea nu-i deplină dacă nu te costă. Ce iubire e aceea fără nici un preț? De fapt iubirea nu se definește integral numai prin actul de “a da”, ci prin “a te da pe tine însuți”. E piatra de încercare a credinței creștine adevărate: sacrificiul!
Cine primește mai mult decât dă să mai mediteze… Nu cumva iubește prin sită?
Hristos ne-a iubit atât de mult încât s-a dăruit pe Sine. La moarte. Care dumnezeu s-a mai sacrificat pentru păcătoși? De aceea Isus e singurul Dumnezeu! Aleluia!
Dacă vreți să vadă lumea iubire, dacă vreți ca bisericile să fie pline de iubire, dacă vreți ca partenerul să vă simtă iubirea: dați-vă… Fiți ca lumânările: luminați consumându-vă! Evident, și eu odată cu dvs…
Amin!
Bunica mea este in spital, a avut comotie…e in mana Domnului si asteptam sa vedem Planul Lui zilele astea…Ne rugam. Azi am fost la ea si sora mea are din totdeauna obiceiul asta sa-i spuna ca o IUBESTE…Asa e ea…si Buni (bunica mea draga) a spus azi: Stiu pentru ca se vede! Ca o vizitam s-a referit. Sora mea a stat o jumate de zi dupa servici langa ea…DA, Dragostea se vede in fapte si sacrificiu si "prietenul adevarat la nevoie se cunoaste"…Pace frate Nicu! Daca vreti, rugati-va pentru ea, bunicuta mea. Danke! C.
O să mă rog! Cu altceva nu te pot ajuta. Domnul să fie cu voi!