Întâmplător sau nu, weekendul trecut am fost în Italia. Nici nu am ajuns bine în țara lui Michelangelo, că am și fost asaltat de… isteria Corona Virus. „Fugi repede de acolo!”, m-a sfătuit un coleg de facultate. „Nu mai veni acasă, ne aduci virus!”, a fost replica unei colege de serviciu. „Sunteți ok?”, am început să primesc telefoane de la prieteni. Și fără să vreau am intrat în psihoza lor. Era doar cu privire la mine!
Pentru că nu avem televizor acasă nimeni din familia mea nu a fost impacientată. Deci nu m-au sunat, nu m-au alertat, nu s-au înspăimântat! Dar ceilalți m-au băgat în corzi! „Va fi blocată zona Veneto!”, „armata va face raiduri”, „oamenii cumpără provizii pentru o eventuală carantină”, „sunt vreo 200 de cazuri de pneumonie Vuhan în ultimele ore”, „Italia e un focar pentru Europa!”, „s-au anulat zboruri spre România”, „românii din Italia să nu mai vină acasă!!!” etc, sunt numai câteva dintre înțepăturile care m-au atins pe creier! Și, fără să vreau am intrat în panică! „Dacă nu mai pot pleca?”, „dacă pe aeroportul Otopeni voi intra în carantină?”, „dacă se ia Covid-19 din aer?, de la alții?”.
Duminică seara am predicat la Mansue erodat psihic. Mai ales că aflasem că „e ordin să se închidă bisericile din Italia până la 1 Martie (momentan numai atât)” și că „pe aeroportul Otopeni se pregătesc corturi de… carantină!” Nu aș fi vrut să fiți în pielea mea! Duminică noaptea am dormit ca pe mărăcini. Deși Psalmul 91 îmi suna mereu în urechi: „o mie să cadă, alături de tine, și zece mii la dreapta ta!”. Să știți însă: psihoza e mai tare ca virusul!
Luni dimineață am ajuns la aeroport în Treviso. Cam pustiu. Numai noi, ceva românii. Cu măști medicale, cu măști de praf pentru muncitorii din construcții, cu fulare, cu… cagule! Unii, ca mine, fără nimic! (subliniez: nu am avut de unde să-mi cumpăr o mască! Nu de Carnaval, căci aeroportul era plin!”) Italienii NU purtau măști! Vameșii, femeile de la îmbarcare, piloții, stewardesele NU au avut măști. Chiar așa, lor nu le era frică? Nu, pentru că nu se alimentaseră cu psihoza! Ba mai mult, am văzut în aeroport câteva familii de români cu copii mici, în cărucioare! Mamele și tații blindați cu măști! Copiii neprotejați! „Doamne, cum oare să nu își protejeze întâi copiii!”. Nu vă ma spun că primeam continuu pe whatsapp… alerte! De la prieteni!
Am ajuns în București. Pe Otopeni ne-au băgat pe o intrare separată. Pentru verificări. Am depus un formular, am fost testați cu un aparat. Evident nimeni nu a fost depistat cu vreun virus. Nimeni din aeroport nu a sugerat cuiva ce să facă mai departe. Dacă stă în carantină, dacă trebuie să meargă la control, dacă…
Apoi a venit bomba. „Nu veni la școală 14 zile!” (ba mai mult, zicea cineva). Și colegii mei au început părelnicia. Medicul de familie mi-a spus că nu știe ce sfat să îmi dea! Să mai aștept. și dacă mi-e rău să sun! Când am ajuns în orașul meu m-am oprit să-mi cumpăr o… mască! Sau două! Dacă mă vede cineva fără și se sperie? Nicio farmacie din Câmpina nu avea măști! Și asta mi-a spus nepoata mea care e farmacistă și a intrat pe computer! Într-un mall mă văd două eleve. Pur și simplu s-au speriat! Am bănuit ce s-o fi discutat prin școală…
Acasă mama care e bolnavă, abia mă aștepta. La 84 de ani și fără televizor, bătrâna nu știe de Coronavirus. Ea și Hunter, câinele meu, au fost cei mai fericiți să mă vadă! (De fapt ei erau singurii acasă! Ceilalți erau la treburile lor!). Pentru ei nu eram un inamic! Colegii mei deja ajunseseră departe cu discuțiile. Cei din Italia mă monitorizau… Știrile românilor era numai despre virus! Le-am spus că nu vreau să mai aud nimic din psihoza asta. Sincer, mi-a provocat amețeli. Palpitații. A trebuit să am o discuție telefonică despre starea mea cu bunul meu prieten de la Londra, medicul Vlad Schlezak! Așa am mai căpătat încredere!
Seara când a venit soția mea de la serviciu, a trebuit s-o țin la distanță, deșii ea nu se temea de nimic! Asta da loialitate!
Azi am făcut o mică analiză: isteria e mai periculoasă decât virusul!
Panica poate ucide creiere! Apoi dărâmă destine.
De teamă pentru tine poți distruge pe celălalt!
Panica e mai eficientă decât un război. Afectează dincolo de granițele unde se trage cu tunul, și nu distruge decât oamenii! Lucrurile lor rămân!
Vlad Schlezak în volumul „O Enciclopedie creștină a bolilor”, spunea că frica face ca individului să „îi fie teamă că pierde controlul situației”. Oamenii de aceea se tem: pot pierde controlul situației. Noi să știm însă că tot controlul îl deține Dumnezeu! Cu toate acestea ne… temem!
Am constatat că noi românii ne-am isterizat prea mult. Nu pot să spun decât că făcând așa nu ieșim la liman, ci adâncim prăpastia!
Nicolae.Geantă