Se spune că în povestea lui Eros şi Psyche, în timp ce el dormea, ea a aprins o lumină să-l vadă. El s-a trezit şi a fugit. Ea l-a pierdut definitiv. Mă întreb şi acum, oare de ce raţiunea n-a avut voie să vadă dragostea? Ori poate iubirea trebuie să treacă numai prin stomac şi nu prin creier…
Am citit la Petru Ţuţea că Gerson spunea că trebuie să te dispreţuieşti în fiecare zi, pentru ca să aibă Dumnezeu loc în vidul din tine! Oare n-ar trebui să strigăm în goana vieţii “robeşte-mă Doamne ca să fiu liber?” Apoi să-I deschidem aortele inimii şi uşa la case…
“Dacă vrei să pictez îngeri arată-mi-i”, zicea Courbet. Dar, întreb şi eu ca domnul Paler: artiştii care au pictat îngerii cum i-au văzut? Sau poate că-i suficient să închizi ochii? Nu cumva orbii nu simt în jur pe nimeni hâtru, ci doar o fiinţe angelice?
Dumnezeu nu are probleme cu vorbitul, noi avem o problemă cu auzul, scria pastorul Pustan. De ce nu-L înţelegem pe Dumnezeu? Pentru că avem păreri preconcepute, pentru că ne place ce ni se spune, pentru că nu-l ascultăm ce zice. În fond, ne facem că nu pricepem…
Victoriile adevărate nu sunt ale celor puternici, ci ale celor perseverenţi, zicea Napoleon. Ca pe Golgota, crucificarea lui Isus. Atunci de ce ne internăm în spitale și abia apoi ne rugăm?
Nicolae.Geantă