Când eram adolescenți era eroul nostru. Toți picii României
visam să fim Mărgelatu. Ori ca bărbatul acela șarmant, român neaoș, cu vorbe alese, domoale, cu bun simț
și plin de curaj. Contagios…
Astăzi l-am întâlnit preț de câteva minute pe Schwechat International Airport. La Viena.
E plin de viață, blajin, tot frumos, dar vârsta își pune cuvântul. I-am
spus că „Dumnezeu ne ține în viață atâta vreme cât mai scrie o poveste cu noi!
Apoi ne cheamă acasă! În fond, toți vom pleca!” Apoi l-am binecuvântat cu
sănătate în Numele Celui Răstignit pe Golgota. M-a binecuvântat și el, cu
lacrimi în ochi. Am purtat o mică discuție, apoi i-am oferit un cadou: volumul „Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi!” Mi- a strâns mâna. L-am
binecuvântat din nou. „Mulțumesc frumos părinte!”, a șoptit! Da, da, știe să respecte valorile.
L-am lăsat pe scaunul său și m-am retras într-un colț. Zeci de ochi curioși mă priveau pe furiș. Iar eu îl priveam (tot curios) pe marele
maestru! Pe Florin Piersic. Care și mai curios ca toți a început să îmi
citească din carte!
L-am văzut zâmbind. Venise vremea ca și eu să îl încânt pe
el! Când am urcat în avion m-a întrebat unde mă găsește după ce citește cartea…
Dumnezeu să se îndure de omul Florin Piersic! Și să îl ajute
să calce pe calea veșniciei!
Hai, înălțați și dumneavoastră cu mine o rugăciune pentru el!
(PS: Titlul este inspirat din declarația unei cititoare fidelă)
Viena, Schwechat International Airport
Forte fratello!
Și când te gândești că Domnul a pregătit ziua, ora, minutul și locul… ca purtătorul de Veste Bună să-l pregătească pe "Mărgelatù " pentru cea mai importantă întâlnire, după căderea cortinei, ultimul act unde nu mai este ocazia unui,,bis" !
Rămâne întrebarea … ,, a fi sau a nu fi"…ai Mântuitorului!
Să știi că m-am rugat pentru Florin Piersic ; eu l-am văzut la premiera filmului,, Drumul oaselor ", în 1982, aveam 12 ani.
Domnul îl iubește și pregătește oameni ca tine să aducă mesajul Lui.
q.e.d.
Lacrima lui "Mărgelatu"
Dom' profesor, pastorul "Jules Verne" al României, care funcționează și ca aparat de resuscitare în Diaspora, întâlnește la Viena în aeroport pe o bancă, pe acela care și-a dobândit faima cu mult mai su decât toți președinții României de după Ceausescu. Arcul de triumf al actoriei romanilor, "Mărgelatu", mai concret pe marele Florin Piersic.
Acest om a dovedit că pasiunea e o forță ca furtuna, iar la gât, pe sub cămașă avea un lănțișor care ținea o verighetă. Pentru o clipă am crezut că adevarata ex posesoare a verighetei a fost Marga Barbu, atât de reale erau interpretate rolurile lor când jucau în filmele la care noi stăteam și cate două ore la coadă să luăm bilete la cinematograf.
Dar și mai plăcut surprins am fost să aflu că din conversația dintre cei doi, "Jules Verne" al nostru a stors o lacrimă de la "Arcul de triumf" al narațiunii mioritice.
Am un singur regret : De ce nu a candidat Florin Piersic la tronul țării ?
Ar fi interpretat impecabil rolul, iar dovada e Arnold Schwarzenegger și mai nou Zelenski al Ukrainei. Aveam un presedinte cu care ne puteam mândri… ar fi fost răsplătit și el de câte filme i-a anulat regimul dictator.
E o minune că Florin Piersic a primit cartea *Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi *, nu e nimic lăsat la întâmplare de El .
Doamne, te rog si pentru Florin,
Să nu rămână-n noapte un străin!
Dumnezeu să vă fie lumină vie…dvs și familiei
*Ai dat tot pe-un nimic…*
Liliana Ciobotaru
11.11.2022
Ai smuls din piept o inimă de piatră,
Și-ai pus iubirea Ta ca să mă doară ,
Și-n loc de lacrimi reci și- amare
Ai pus privirea Ta…săgeată arzătoare .
Mă-nveți să nu mai fiu risipitor,
Îmi dai putere pentru zbor,
Și-mi spui :"Esti fiu învingător !"
În față te văd… Tată falnic !
Atât de- aproape, Tată veșnic,
Lumină Vie- n al meu sfeșnic,
Ce ai dat tot pe-un nimic!
Mulțam fain fratello! Dio te benedicta!
Dumnezeu să se atingă de Florin Piersic! E SINGURUL lucru pe care nu l-a experimentat! Încă…
Da. Este minunat cum Dumnezeu lucrează spre binele oricărui om. Oricărui „ciob” care poate fi lipit de El.
Unii m-au mai numit Dan Puric, Paler ori Max Lucado de România. Alții mă fac „țigan”, extremist, „escroc sentimental”, sectar care nu va vedea Cerul. Ș.a. Dar Jules Verne încă nu mă gândeam că o să ajung! Dacă el a scris „Castelul din Carpați” poate eu ar trebui să scriu „Ieslea pierdută de Paris!”
Bună seara. Cu acordul Dumneavoastră. aș dori să republic în Revista Aspirații articolele Dumneavoastră. https://aspiratii.com/. Mulțumiri alese!
Este ok. cu o singură rugăminte: să publicați cu link către site. Mulțumesc!
Vă mulțumim frumos. Desigur, că da!