Cuvântul grecesc pentru îngrijorare, merimnao, provine din verbul merizo (a împărţi) şi nous (minte). Îngrijorarea desface mintea. Împarte gândurile: în azi şi mâine. Ziua de azi nu are nici o şansă. Frământarea de azi pentru problemele de mâine, ucide energia de care ai nevoie acum.
Viaţa mea a fost plină de necazuri teribile, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată (Montaigne).
Îgrijorarea îl dezonorează pe Dumnezeu.
Îngrijorarea declară război credinţei. Credinţa n-are timp de îngrijorare.
Îngrijorarea ataşează problemelor mici umbre gigantice (Max Lucado).
Îngrijorarea nu alungă nefericirea din ziua de mâine, ea goleşte ziua de azi de energie (Corrie ten Boom).
Biblia subliniază: Dumnezeu îţi va împlini toate nevoile (Fil. 4:19). (Nu şi plăcerile!). Îngrijorarea însă, îţi şopteşte la ureche: Dumnezeu nu ştie de ce ai tu nevoie.
Când ne îngrijorăm, nu ne rugăm. Când ne rugăm, nu ne îngrijorăm (Max Lucado).
Îngrijorarea n-a crescut pe nimeni. Dar a ucis pe mulţi.