Relația dintre Dumnezeu și om este indicativul. Indicativul este ceea ce ne transmite Dumnezeu. Asta înseamnă că El a produs mântuirea. A plănuit-o. Și i-a ieșit. Indicativul este ceea ce Iehova a făcut, iar noi nu mai avem aici obiecții, întrebări.
Relația dintre om și om este imperativul. Acesta e setul de legi pe care trebuie să-l urmăm pentru a îndeplini scopul creștinului: să ascultăm de credință. Adică să trăim cu Hristos. Imperativul zice tot timpul: cât am voie, până unde, e păcat, ce fac, cât fac? Aici se pun întrebări, dorim să facem fapte…
De ce punem mai mult accent pe indicativ și nu pe imperativ? De ce ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte fără să iertăm? De ce dorim să fim mântuiți fără să ne pocăim? De ce dorim ca El să ne facă bine și noi să nu facem celorlalți la fel? Deoarece cei mai mulți creștini trăim în disociere, între ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi și ascultarea credinței. Aici, la ascultare, suntem falimentari. Cine nu ascultă nu e viu!
Hristos indicativul – ne face să trăim o viață nouă (noi cu noi – imperativul), și asta este vestea bună.
Fiți imperativi! E partea dvs. Dumnezeu este deja un Indicativ perfect.
Nicolae Geantă