„Ce înseamnă Independența României?”, am întrebat grupuri de liceeni cu care m-am întâlnit pe 9 și 10 mai. Cei mai mulți au răspuns ca melcii. Prin tăcere. Surpriză pentru mine și un reprezentant al Prefecturii Prahova, expert în probleme ale Uniunii Europene. Alții, mi-au demonstrat că uneori curajul fără logică e curată prostie.
„E făcută de Mircea cel Bătrân” a spart gheața unul brunet. „Când a devenit liberă, ălea cu Ceaușescu”, a sărit să-l ajute imediat u flăcău cu blugii rupâi în genunchi. „Ni s-a oferit libertatea de-a face ce vrem”, a completat o durdulie de-a noua, „dar să nu călcăm legea” a completat. „Fiecare are dreptul la opinie”, „să ai dreptul de vot”, „fiecare răspunde pentru faptele sale”, „faci aproape orice vrei”, „România e âara tuturor posibilităților”, sunt răspunsuri care arată ce simt și gândesc generația emoticon. „Nu mai e legată de nimeni”, a declarat o adolescentă, „e dreptul de-a călători în alte țări”, a sărit un puștan oacheș, „când Țara Românească s-a unit cu Transilvania și Moldova”, a încercat să surprindă fiul unui polițai. Și-a reușit! „E ziua când s-a făcut granița”, zise un prichindel, „ba la 9 mai am scăpat de turci” a răspuns o fetișcană cu părul în ochi, după ce politicos a ridicat mâna. „Intrați pe Google și da-ți acolo. N-are cum să nu scrie”, mi-a sugerat un dependent al tastelor și touch-screen-unilor.
În 1877, tinerii, băieți sau fete, au venit la București, să se înroleze voluntar în războiul de Independență. Și-au părăsit casa părintească, au sfidat rugăciunile moșilor lor care-i opreau și-au sfârșit ciuruiți de schije prin tranșeele de la Smârdan, Grivița, Plevna. Pentru ca pământul ăsta dintre Carpați și Dunăre să fie liber până la Marea Neagră. Pentru ca Europa să știe, că aici, la gurile Dunării eram noi. Și că niciodată nu fusesem plecați.
Azi, auzim românii cum ignoră România. Cum majoritatea o vorbesc de rău. În țară, în afara ei. Unii o fură, alții o mint. Unora le e rușine că s-au născut aici. Alții vorbesc ca despre o plagă. Tinerii, bătrânii, ba chiar și pruncii o critică. Dau cu ea de pământ… Românismul e diluat. Ori cvasidispărut. Iar țara, e-a nimănui, deși aparțime tuturor. Ne pasă?
În seara votării Independenței, în Guvernul României, Mihail Kogălniceanu spunea: „Ce să facem, să stăm ca morții?, nu domnilor, căci morților nimic și nimeni nu le mai poate ajuta”!
„Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, ci ce poți face tu pentru ea”, a sugerat JF Kennedy americanilor într-o zi, văzându-i bosumflați. E valabil și pentru țara noastră. Azi, aici.
Am scris azi, deoarece Independența României votată pe 9 mai a devenmit oficială pe 10 mai, după semnarea declarației de către regele Carol I.
de Nicolae.Geantă