O să mă întrebaţi de ce în Boston? De ce nu, undeva în România… Pentru că mi se pare că bisericile americanilor au luat-o razna de tot. (Evident, nu toate…).
Cu mulţi ani în urmă, fratele Paul Dan (acum pastor baptist în… America), a avut nişte prelegeri printre studenţii dn Bucureşti. Ţin minte şi azi ce ne-a mărturisit la început: “Am venit din SUA înapoi acasă, să vă previn pe voi, tinerii creştini români, să nu călcaţi pe urmele americanilor…”. Şi azi, îi dau perfectă dreptate! Ne-a lovit secularismul, moda, amestecul cu lumea, divorţurile, avorturile, paturile întinate, depărtarea de părinţi, de biserică, libertinajul…
Ceea ce vreau să vă scriu azi, e şă mai şocant. Am citit de curând în revista Lumea, un articol al d-lui Nicuşor Gliga din Somerville (USA), care face o introspecţie a bisericilor din Boston, oraş cu 4,5 milioane locuitori, gazda Universtăţii Harvard – cea mai valoroasă din lume!
Biserica St. John the Evanghelist (catolică): “predicile preoţilor sunt totdeauna la obiect. Un reuşit amestec de motivaţie şi umor”. La liturghie sunt cca 20 de familii. Pe faţada bisericii, pe lângă IC HR/ NI KA, mai apar simbolul mozaic, steaua lui David, şi alte 4 simboluri, care fac trimiteri la universalism, religii, practici orientale!
Biserica St. Jame’s (episcopală, se trage din Biserica Anglicană) are numite femei pastor! În 2003, Dioceza Episcopală a numit primul epicop gay!
Hope Fellowship Church (evanghelică). De pe biserică lipseşte crucea, înlocuită cu roza vânturilor şi un cocoş! Lucarnele sunt în forma roţii cu 12 spiţe, un simbol din antroposofia steinerniană (cele 12 simţuri spirituale ale inimii)!
St. Anthony Parish, este un fel de… companie privată din categoria “biserici”, şi are 59 de salariaţi. Oferă şi un program de… bingo!
Vis a vis de Harvard, este o biserică penticostală (?!), numită Church of Christ, Scientist (Hristos Ştiinţificul!). Poate, fiindcă e lângă facultate!
Lângă Harvard mai este şi Epworth Methodist Church, care proclamă “the Good News of God’s allinclusive love with gay, bisexuale, ttransgender and straight persone” (o combinaţie de Veşti Bune, pentru homosexuali, bisexuali, transsexuali şi… simpli!). Orice persoană, indiferent de etnie, credinţă, sex, rasă, abilitate, situaşie financiară, orientare sexuală, este binevenită la worship servies (servicii de cult). Biserica oferă un loc de refugiu şi pentru youth on fire (tineri în flăcări!?), cu vârste de 14-24 ani!
The First Church Unitarian-Universalist, construită în 1822, abordează with pride (cu mândrie), steagul curcubeu – simbolul gay-lor. (Nu ştiu de ce şi-au ales homosexualii ca simbol curcubeul, căci nu potopul i-a exterminat ci,,, focul Sodomei!).
Nicuşor Gliga, avertizează că până şi evreii de la Am Tikva (Poporul Speranţei) care ţin servicii la Sinai Auditorium, au programe pentru evreii gay, lesbiene, bisexuali, transexuali, de toate vârstele şi practicile (!!!).
Aproape de allinclusive love mai sunt mormonii cu cele trei Church of Jesus Christ of latter-day saints…
Sofismul bostonian – “toate religiile sunt la fel”, e însuşit de cât maui mulţi studenţi deştepti ce trec pe la Harvard. Îngrijorarea mea nu este că aceste halouri spirituale le practică doar studenţi eminenţi, ci şi bisericile!!!
Ştiţi de ce mă tem? Rău. Ca nu cumva peste vreo 15-20 de ani, virusul allinclusive love să lovească şi bisericile noastre mioritice!
Despre viitorul bisericii române, profeţit în anii ’90, fratele Paul Dan a avut dreptate. Peste vreo 15-20 de ani, eu Nicolae Geantă sper să mă fi înşelat astăzi…
Nicolae.Geantă