Hur, primul dar nu din poll-position

Text. Exod 17:8-16  

Inventio
Odată, un misionar se întorcea în patrie după 40 de ani de lucrare în via lui Hristos. Pe acelaşi vapor călătorea şi împăratul. În port, mii de oameni, ovaţii, flori, salve de tun. Însă, nimeni nu a dat mâna cu misionarul. Cu capul în pământ, trist, cu bocceluţa pe umăr a plecat alene spre străzile abia recunoscute. Deodată, un glas din cer i-a strigat: “Pe tine, te vor primi mulţi când vei veni Acasă!”.
Ne aşteptăm totdeauna la lumina reflectoarelor, însă uităm că în spatele ei trebuie să fie Dumnezeu! (Soren Kierkegaard: Întotdeauna la biserică, audienţa nu-i publicul, ci Dumnezeu!).

Dispozitio
Biblia nu ne spune multe despre Hur. Ştim că a fost un slujitor important al lui Moise, iar tatăl lui era Caleb. Era primul născut al lui Caleb dintr-a treia soție – Efrat. Istoria ne spune că o zi întreagă a susţinut braţele rugative ale lui Moise.
Cine mai e gata azi să tragă bocancii? Să joace rolul dublură, să sprijine din nevăzut?
Unde sunt Hur-ii bisericii?
1. Oameni ca Hur sunt totdeauna implicati
– n-a ţinut sabia în mână, dar a spijinit braţele lui Moise; lupta se câştigă cu rugăciuni,
– oameni ca Hur sunt totdeauna la biserică, dar nu la predică neapărat, nu la cor, ci cu mopul, şterg praful, pun broşuri în bănci, aleargă la spitale, la bătrâni, la bolnavi,
– nu dorm până la 9,00, nu stau la tv la filme, nu petrec – nu că n-ar putea, dar nu au timp
– sunt pe şantiere, ridică biserici, gletuiesc tavane pe schele greu de urcat
2. Oameni ca Hur sunt totdeauna invizibili
– nu ştie dreapta ce face stânga, nu-şi trâmbiţează bunătatea, reuşita, nu-şi tapetează cu postere avizierele bisericii, nici Youtube-ul
– când pun bani la biserică nu ţin suta de mii jumătate ieşită din cartea de cântări, bagă bani în buzunarul săracilor fără să fie văzuţi – lucrează ca moş Crăciun.

3. Oameni ca Hur sunt totdeauna investitori
– tradiţia rabinică spune că Hur a dispărut total din Biblie, deoarece s-a opus “făuririi” viţelului de aur,
– totuşi Dumnezeu nu-l lasă în umbră pe Hur, nepotul său – Beţalaael este ales să construiască dumnezeiescul Cort! Aaron a construit viţelul de aur, Hur Cortul Întâlnirii!
Credincioşia lui Hur a fost răsplătită! Beţalael – investiţia lui Hur, a construit chiar chivotul cu heruvimi!
– investim în cei ce vin din urmă, sau le punem frână, le stingem focul?

Concluzie
– Nu ştim unde a murit Hur. Nici de ce. Dar am văzut că Dumnezeu are ultimul cuvânt.
– Seara când a coborât de pe munte şi lupta se terminase, două milioane de oameni au făcut un tunel viu să primească eroii. Iosua era felicitat ca general de armată, Moise era lăudat ca şi conducătorul lui Israel, Aaaron era marele preot al evreilor care făcea ispăşire. Dar Hur? Nici o ovaţie, nici un salut. Nimeni nu privea la el ca la un erou. În vacarmul din tabără, istovit, încet încet se duce spre cort. Înainte să intre, Dumnezeu îi strigă din nor: “Bine, rob bun şi credincios!”.
– Hristos e pregătit să-şi omagieze eroii. E cu medalia în mînă!
– Isus spre tâlhar: “Astăzi vei fi cu Mine în Rai!”. N-a fost niciodată tâlharul în sinagogi, n-a adus jertfe, n-a fost cărturar, nci fariseu. Dar a prins Cerul. De pe linia a doua!
– Un proverb spune: decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş!
Fiţi fruntaşii răsplătiţi de Cer!