Holocaustul în România – Nicolae Geantă

Puţină lume ştie că azi s-a comemorat „Holocaustul în Romania”. Printre
tineri e chiar subiect tabu. Faceţi sondaje numai. Eu am văzut asta de ceva
vreme. Tinerii nu ştiu ce e  pogrom,
masacru, holocaust, exterminare. Au auzit de Auschwitz dar nu pot să-l
definească. (Pe lady Gaga, ori pe Guţă însă, îi cunosc cu ochii închişi!). Cine-i învaţă istoria?


Ce le-am vorbit azi liceenilor mei…


De ce 9 octombrie?
În ţara noastră legea care prevede comemorarea Holocaustului evreiesc a
fost dată recent, abia în 2004 (5 mai). Asupra datei s-au vehiculat mai multe
ipoteze. Unii au dorit să se sărbătorească pe 19 aprilie (deoarece în 1943, în
această zi au avut loc revolte în ghetoul varşovian), alţii pe 27 ianuarie (ziua
capitulării Auschwitz-Birkenau, 1945). S-a vehiculat şi data de 16 mai,
deoarece în 1943, timp de 3 săptămâni (16 mai 3 iunie) au fost deportaţi
151.180 de evrei din Sighetul Marmaţiei, Satu Mare, Oradea, Cluj Napoca, Tg.
Mureş, Dej, Baia Mare, Bistriţa. 130.000 au fost exterminaţi în lagăre, 
Altă
dată luată în calcul a fost 29 iunie (deoarece în 1941, au pornit din Iaşi „trenurile
morţii”, în care mii de evrei erau înghesuiţi ca vitele; nerezistând, sute de
cadavre au fost aruncate din tren la Podul Iloaiei – vezi foto). În fine, data
aleasă, 09 octombrie, e ziua în care în anul 1941 a început exterminarea în
lagărele din Transnistria. Evreii deportaţii „pentru Bug”, din Bucovina,
Basarabia, Nordul Moldovei (Dorohoi), au fost iniţial în jur de 5000 evrei (09-11
octombrie), pentru ca mai târziu să ajungă la 150.000. 

Podul Iloaiei, iunie 1941

Iaşi, octombrie 194

Declanşarea pogromului evreiesc. Morţi pe străzile din Iaşi, 1941

Trenurile morţii, România, 1941

De ce evreii din România?
Primele atestări documentare despre evreii ajunşi pe teritoriul ţării
noastre apar în antichitate. Ei au venit să facă activităţi comerciale în
cetăţile de la Pontus Euxin (Tomis, Callatis, Histria), apoi au pătruns de-a
lungul Dunării spre Drobeta, Dierna, apoi spre Sarmisegetusa, Apullum, Potaissa,
Napoca etc. Până în Evul Mediu, informaţiile sunt sumare. După secolul XV sunt
întâlniţi la Iaşi, Botoşani, dar şi în Valahia, Transilvania sau Maramureş. În
anul 1650, documentele vremii menţionează comunităţi evreieşti la Iaşi,
Dorohoi, Soroca, Ştefăneşti, Piatra Neamţ, Câmpulung Moldovenesc etc. 
După anul 1740
ei sunt prezenţi şi la Hârlău, Herţa, Ocna, Orhei, Rădăuţi, Bălţi. Exodul uriaş
are loc după 1772, când în urma anexării Poloniei de către austrieci, evreii din Galiţia migrează spre nordul Moldovei (în 1774, la primul recensământ al Moldovei). Aceştia
erau în număr de cca 6500. În anul 1899, în România locuiau circa 450.000 de
evrei, iar în anul 1940 cca 900.000, fiind a doua etnie a ţării. 
Deportările,
Holocaustul, războiul, au condus la diminuarea drastică a acestora: 275.068
evrei în 1942 (!), pentru ca în 1956 să ajungă la 146.264 (din care 44.202
numai în Bucureşti). Sub comunism evreii au fost „vânduţi” pe diferite sume de
valută, în Israel, astfel că în 1992 această etnie număra numai 9207 persoane,
iar în 2012 diminuaîndu-se sub 5000! (jumătate locuind în Bucureşti).


Înainte de al doilea Război Mondial, România a fost a doua ţară cu populaţie evreiască (după Polonia). Unii spun
că evreii români dispăruţi la Holocaust ar fi în jur de 600.000. Alţii înjură de mama focului pe cei ce vorbesc despre Holocaust în România. Îi fac anti-români. Chiar Emil Cioran, spunea că “evreii ne sunt datori fiindcă între 1940-1944, românii nu i-au exterminat, ci i-au ajutat!”. Holocaustul nu e numai problema evreilor, ci şi a noastră a românilor. Apoi, epurarea de la Holocaust n-a fost suferită numai de către numai evrei, ci zeci de mii de ţigani. E evident că a lăsat urme adânci… Un astfel de eveniment nu trebuie ignorat.


De ce Holocaust?
De-a lungul istoriei, evreii au trecut de mai multe ori prin Holocaust.
Însă, aşa cum spunea Richard Wurmbrand, nu numai că nu au sfârşit exterminaţi,
dar după suferinţă Dumnezeu le-a dat câte o nouă sărbătoare!


Prima exterminare a fost pe vremea faraonului Ramses (cca 1500 de ani îH).
Acesta a ordonat să fie ucişi toţi nou născuţii de parte bărbătească. Totuşi,
Moise a rezistat masacrului, eliberând Israelul. Faraon a murit, dar evreii au
sărbătorit Paştele. Le-am spus liceenilor că nu Faraon a avut ideea să fie
exterminaţi evreii, ci Satana! Pentru că ştia că din acest popor se va naşte
Mesia! Şi dacă venea Şilo, oamenii căpătau mântuire.


Altă exterminare s-a încercat pe vremea lui Ahaşveroş, la Susa, cu cca 500
de ani înainte de Hristos. Evreii fuseseră duşi în robie de către babilonieini.
Un înalt ofiţer, numit Haman, a cerut împăratului să ucidă înrt-o zi anume toţi
evreii din Imperiu. Numai că Dumnezeu i-a dejucat planurile. Haman a murit, iar
evreii au sărbătorit Purim. Evident că şi de data asta pogromul a fost pus la
cale de diavol. El ştia că se apropie vremea venirii lui Isus Hristos în lume.
A încercat să-l oprească. Degeaba.


În anul 70 dH, la mai puţin de o jumătate de secol de la învierea şi
înălţarea Mântuitorului, evreii au fost împrăştiaţi în toată lumea. Ierusalimul
distru, şi Israelul şters de pe hartă. Până în 1948, Israel n-a avut un
teritoriu. O ţară. În anii ’40, diavolul a pornit cea mai grea lovitură
împotriva evreilor. De ce? Pentru că ştia că Hristos a promis că într-o zi se
va întoarce. Unde? În Israel. Fără Israel, Isus nu va mai reveni niciodată a
sperat Satana. De aceea a dezlănţuit Holocaustul. Însă, după Holocaust, Israel
are o ţară! Şi-o sărbătoare a pogromului!


În prezent foarte multă lume urăşte Israelul. Multe ţări ar vrea să
dispară. ONU i-a ciopârţit teritoriile, capitala. Iran al ameninţă cu arme
nucleare, cu distrugerea în masă. Vă întrebaţi de ce toate acestea? Tocmai pentru
că în Israel, într-o bună zi va reveni Mesia! E evenimentul de care se teme cel
mai tare diavolul şi toţi acoliţii săi. Însă Biserica, speră să vină mai repede!
În care tabără te afli?


Nicolae Geantă