Foc fără chibrite

Text 1 Împăraţi 18:36- 39

Din povestea “Fetiţa cu chibriturile” lui  H.C. Andersen, majoritatea am înţeles că o tărăncuţă săracă a murit de frig privind un brad de Crăciun. Zilele trecute eu am înţeles că ea a murit de frig deşi vindea chibrite! Ar fi putut măcar un foc să aprindă!

De ce bisericile noastre nu mai pot aprinde focul azi? De ce Domnul nu mai coboară foc din cer?

Dispozitio

a) Dumnezeu nu coboară focul peste cei lipsiţi de autoritate
– Ilie era un profet radical. Dar cu slăbiciuni ca noi.
– A venit de nicăieri, ca Melhisedec. Dar avea şcoală făcută cu Dumnezeu.
– S-a rugat să oprească ploaia şi a reuşit. Să nu se termine făina şi untdelemnul sareptencei, şi nu s-au terminat. Să învieze fiul văduvei, şi pruncul a-nviat. Să plouă, şi-a plouat.
– Ilie a rămas tot timpul ascultător (Dumnezeu la trimis la Ahab, la Cherit, la Sarepta, pe Carmel, la Ahab, la Hayael, la Iehu, la Elisei. Ilie a făcut tot ce i s-a ceut) iar Dumnezeu i-a dat autoritate.
Focul nu coboară dacă cei ce-l cheamă n-au autoritate!

b)  Dumnezeu nu coboară focul peste apostazie
1. Ahab – portretul robot al creştinului născut în biserică, dar neconvertit
– evreu cu Baali, fără Dumnezeu.
– niciodată nu caută pe Dumnezeu (Ahab vrea să găsească iarbă pentru cai fără ajutorul Domnului).
2. Popor apostat –  portretul robot al creştinilor şi cu Baali şi cu Iehova
– evreii idolatrii sunt un fel de creştini care se închină şi lui Hristos şi Mamonei. Isus ne-a învăţat că aşa ceva nu se poate.
– la început a fost Iehova, apoi Iehova şi Baal, apoi Baal şi Iehova. La final a ajuns numai Baal.
Până când aveţi de gând să şchiopătaţi de ambele picioare? (18:20).
Nu se poate şi cu Hristos şi cu lumea, şi cu Hristos şi cu secularism, şi cu Hristos şi cu Mamona! Sau…, se poate dar…, fără foc!
3. Obadia – portretul robot al creştinului diluat
– e creştinul cameleon, a ascuns 100 de prooroci de Ahab, dar mănâncă la masa împăratului.
– îl numeşte “domnul meu pe Ilie”, dar stăpânul său e Ahab!
– vrea să fie creştin cu Ilie, şi prieten cu lumea!
– vrea şi cu Ilie şi cu Ahab, şi cu ploaie şi cu secetă!
Obadia e slujitor (numele său = slujitor lui Dumnezeu. Dar el slujeşte lui Ahab), dar Dumnezeu coboară focul prin Ilie!
Cântăm, predicăm, ne rugăm cu lacrimi în biserică. Dar de luni dimineaţa…
Interesant e că Dumnezeu a  lăsăt trei ani jumătate oportunitate de ase pocăi Israel!

c) Dumnezeu nu coboară focul peste dezbinaţi
– Ilie a dres altarul. Cu 12 pietre. Nu cu 7, nici cu 11. Cu toate 12.
– altarul Lui Dumnezeu trebuie ridicat, altarul lui Baal trebuie dărâmat.
Maximă – “Fiecare dintre noi e un singur cu o singură aripă. De aceea, trebuie să zburăm împreună”.
Fratele meu e un om preţios folosit de Dumnezeu. Trebuie să-i slujesc.
Ne-am împărţit pe bisericuţe în biserici. Că vrem ori nu noi, Diavolul aplică sintagma: “Divida et impera”!

d) Dumnezeu nu coboară focul fără rugăciune
– Poporul se ruga. Dar lui Baal (Baal era considerat şi “un zeu al ploii”, bine zis). preoţii lui Baal se rugau. Ca nişte carismatici. Însă nu emoţiile. ţipetele, bătutul din palme coboară focul. Ci rugăciunea scurtă a lui Ilie: “Fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu, şi eu sunt slujitorul tău!”
– După foc, urmează ploaia binecuvântării. Dar, mai întâi Ilie omoară toţi preoţii lui Baal!
– Ilie s-a rugat de 6 ori. Cu capul între genunchi, nu semeţ în picioare! Nimic. Nimic. Nimic… A şaptea oară a ieşit un nor cât palma. Dar a produs un ciclon!
Ilustraţie: În ziua când trebuia înhumat tatăl meu, la ora 11 a început să ningă abundent. Coboram un deal cu maşina, şi cu coroanele mortuare. Am început să plâng. “Doamne, ştiu că mă iubeşti. Dacă va ninge, slujba va fi compromisă. Aştept fraţi din alte localităţi, nu vor putea urca cu maşinile. Cei din sat vor sta în case… Opreşte zăpada până la 4!”. După rugăciune am trecut pe sub un pod de 8-10 m lungime. Când am ajuns în partea cealaltă, zăpada s-a oprit! Ştiţi când s-a repornit? La 4 dimineaţa!

Concluzie

răpirea lui Ilie