Firea sau moștenirea? – de Nicolae Geantă

Patriarhul Avraam, primul evreu din Sfânta Scriptură, a avut doi băieți. Pe Ismael i l-a născut roaba Agar, iar pe Isaac soția sa Sara. Agar era tânără, cu viitor lung înainte. Sara era o aristocrată bătrână, spre apusul anilor. Adolescentul Ismael a râs de piciul Isaac. Cum adică să râdă robii de stăpâni? Și Sara a devenit furioasă. I-a impus lui Avraam s-o alunge pe Agar. Deci și pe Ismael. Avraam n-ar fi vrut nici în ruptul capului. Ismael era fiul lui. Dar Dumnezeu i-a dat dreptate Sarei. Dumnezeu i-l promisese moștenitor pe Isaac nu pe Ismael.

Pentru Avraam a fost greu să-și calce pe inimă. Dar a fost ascultător. Și tocmai ascultarea sa i-a fost socotită neprihănire. Așa că a eliberat-o pe Agar și pe Isaac. I-a scos de la moștenire…

Ismael reprezintă firea noastră pământească. Neduhovnicescul. Reprezintă „carnea”, cum ar zice englezii. Poftele inimii noastre. Alegerile noastre. Dibăcia noastră, vorba pastorului Ianovici. Eforturile noastre de a face ceva cu abilitățile umane. E partea aceea a vieții considerată frumoasă dar păcătoasă! Piatra aceea care ne tot trage în jos. Ismael e rodul firii fără Duh. E modul de a-L cunoaște pe Dumnezeu în felul lumii! Adică idolatrie…

Isaac e simbolul duhului născut din Dumnezeu. E ambasador al Cerului. E sufletul încărcat cu lumină, cu pace, cu bunătate. E ascultarea de Tatăl pentru care e gata să devină martir. Pentru că Isaac nu trăieste batjocoritor, ci jertfitor. Isaac e dragoste agape. El iubește fără să ceară, nu pretinde fifty-fifty. Pentru el e suficient că face voia lui Dumnezeu! 

Ismael nu e născut din Dumnezeu. Dar Isaac de-acolo vine, deci este moștenitorul. De aceea Ismael nu poate trăi laolaltă cu Isaac. E ca și cum ai cere amestecul apei cu focul. Prin urmare Ismael trebuie izgonit. În caz contrar îl va distruge pe Isaac.

Dumnezeu ne cere să renunțăm la fire! La ismaelul nostru batjocoritor. La certuri, ură, bârfă, jigniri pe rețelele sociale, încăpățânare, aere de popă, lăcomie, nepăsare față de semeni, idolatrie, beri reci, furt, copiat la examene, pofte trupești (fie ele și online)… La goana după vremelnicie – tot ce e supus putrezirii. Nu știu cum, dar majoritatea dintre noi renunțăm mai ușor la Isaac – la moștenirea cerească – decât la Ismael! Oare de ce nu mai vedem pericolul? Sau nu cumva nu vrem să-l vedem?

Ca și mine, porți în tine și un Ismael și un Isaac. Și-o fire, și-o moștenire. Tu la care renunți? Cu cine alegi să stai în viitor?

Nu uita: firea e rob, duhul e stăpân. Iar robii nu pot moștenii cu stăpânii!

Nicolae.Geantă