Fiecare, Oricine, Cineva, si Nimeni sunt foarte buni prieteni. Împreunã lucreazã ca bugetari la stat. Statul degeaba, pardon statul român…
Înainte de începerea anului scolar, când profesorimea românã a dorit sã îsi stabileascã “statutul financiar”, Fiecare a spus cã este foarte ocupat si nu are timp de negocieri. Oricine avea alte preocupatiuni pe linie de partid. S-a hotarât ca la discutii sã participe Cineva, însã acesta nu cunostea exact metodologia, asa cã singurul care a luat notite si a promis cã va rezolva situatia salariilor a fost Nimeni.
Nemultumiti de eforturile acestuia profesorii au amenintat cã dacã nu vor primi salarii corespunzãtoare, dacã nu li se vor deconta abonamentele si nu vor primi bonurile valorice cuvenite, dacã nu vor primi fonduri pentru învãtãmânt, dacã…, vor boicota anul scolar. Atunci Cineva l-a trimis pe Oricine sã îi convingã cã vor primii tot ce revendicã. Şiret din cale afarã Oricine a discutat cu Fiecare si au încheiat un protocol umilitor.
Dupã începerea anului scolar cine credeti cã a adus mobilier nou în licee? Nimeni. Cine credeti cã a cãlãtorit înghesuit în autobuze de epocã împreunã cu profesorii navetisti? Nimeni. Cine credeti cã a tremurat de frig în scoli? Nimeni. Cine credeti cã a mâncat la cantina elevilor? Nimeni. Cine credeti cã a gãsit fondurile necesare pentru mãrirea salariilor? Nimeni. Totusi, Cineva, cu aer de arogant, a iesit pe sticla televizorului si a criticat profesorii mofturosi, aducãndu-le aminte cã la tarã acestia mai cultivã câte o bucatã de pãmânt, iar la orase fac ciubucuri din pregãtiri cu elevii.
Vãzându-se dus cu zãhãrelul, sindicatul liber al profesorilor a organizat o mare grevã. Şi a paralizat circulatia Capitalei. Fiecare si-a luat angajamentul cã se va ocupa de profesori. Oricine a spus cã lucrarea pentru el este prea grea, iar Cineva s-a hotãrât sã reînceapã negocierile. Nimeni, singurul care nu si-a luat nici un angajament, a încercat sã facã ceva. Dupã grevã, supãrati cã au pierdut multã imagine, Oricine a trimis pe Cineva în teritoriul inspectoratelor sã le ia la puricat. Fiecare a gãsit cã scoala nu are documentatia perfect întocmitã, de aceea nu existã randament. La aceste controale decât Nimeni a fost indulgent.
Pe la sfârsitul anului, când începea Campania, si-a adus aminte si Fiecare cã si-a luat un angajament, asa cã s-a hotãrât sã sprijine profesorii mai mult decât a fãcut-o Nimeni. În aceastã perioadã Cineva a propus câteva variante de obtinere a unor fonduri suplimentare. Bineînteles cã Fiecare si Oricine au fost “foarte” de acord. Însã singurul care a alergat dupã bani a fost tot Nimeni. În concluzie, dacã vom crede cã problemele învãtãmântului românesc pot fi rezolvate de Fiecare, Oricine sau Cineva, de fapt le rezolvã Nimeni.