Nu contează începutul unui lucru, ci sfârşitul acestuia. Nu contează cât de încet mergi, atata vreme cât încă te deplasezi. N-are importanţă de unde ai pornit, ci unde faci tot posibilul să ajungi. N-are treabă trecutul cu viitorul, atâta vreme cât alegem să ne schimbăm prezentul. Cum se spune: cine am fost, cine sunt şi cine voi fi, sunt trei persoane diferite. Dumnezeu nu dispreţuieşte începuturile slabe.
Învingător nu-i unul care n-a căzut niciodată, ci acela ce are puterea să se ridice şi să meargă mai departe. De altfel sunt înfrângeri care te înalţă, şi victorii care te coboară…
A te teme să nu greşeşti, chiar şi asta e o greşeală. Înţelepciunea nu se moşteneşte, ci se dobândeşte… O uşă închisă nu-i capăt de ţară. Un eşec nu-i sfârşitul alergării. Greşelile sunt trepte spre succes, căci ele ne arată ce trebuie îmbunătăţit. Fără greşeli nu am putea să ştim la ce mai trebuie să lucrăm, ce mai trebuie şlefuit, finisat…
Unii spun că păcatele se plătesc în cer, iar greşelile, pe pământ. Dar poate că în fiecare eşec, e şi un lucru folositor, atâta vreme cât vrei să iei aminte. Progresul nu constă în a nu comite greşeli, ci în a nu comite aceeaşi greşeală a doua oară. Căci asta-i cea mai mare greşeală – să nu înveţi din greşeli.
Problema nu-i să greşeşti, ci să faci din asta un mod de viaţă. Cum spunea un scriitor – „Chiar dacă a greşi e lucru omenesc, nu faceţi din greşeală dovada omeniei voastre.” Greşeala nu-i o problemă, a persista în greşeală însă, da.
Dar…, dacă din greşeala săvârşită, ai reuşit să înţelegi suficient încât să o poţi evita, dacă în loc să acuzi greşelile altora, te-ai deprins să acuzi doar propriile tale greşeli, şi dacă ai atâta iubire încât să-l poţi ierta pe cel ce ţi-a greşit, eşti mai câştigat decât dacă n-ai fi călcat strâmb niciodată!
Toţi facem greşeli, dar este esenţial să învăţăm din ele. Ferice de cine greşeşte dar se îndreaptă!
_ Sefora Geantă_
Vezi blogul Seforei A I C I