Sloganul de mai sus nu e o reclamă electorală. Nici a AJOFM-ului, care propune şomerilor reconversia profesională. Şi nu e lansată nici de Ministerul Muncii, ori de Asociaţia Primarilor din România. Ci, dacă veţi accesa site-ul Consiliului Judeţean Prahova (cum am făcut eu deja, fară să vreau), o veţi găsi. Undeva, cam dosită. Pentru asta însă, trebuie să ai ochi. Care să vadă.
Din cei 104 primari ai judeţului, 90 sunt la comune. Dintre ăştia, numai 24 au studii superioare! Restul, alcătuiesc un nomenclator de meserii! Breslaşi, unu’ ş-unu’: frezori (Puchenii Mari), reglori (Cosminele), strungari (Adunaţi, Boldeşti-Grădiştea), şoferi (Gornet Cricov, Poseşti), electricieni (Bălţeşti), lăcătuşi mecanici (Bătrâni, Jugureni), termişti (Apostolache), rectificatori, energeticieni, maiştrii, tehnicieni… O uzină întreagă. Fără director, şi fără femeie de serviciu! Cele mai exotice meserii de bază ale “primilor oameni ai satului” oferă o paletă largă şi foaaarte colorată: impiegat de mişcare (Ciorani), veterinar (Ştefeşti), poştaş (Starchiojd) sau… cântăreţ bisericesc!!! Dintre partidele cu cei mai mulţi “alsolvenţi de SAM” se evidenţiază PSD şi PD-L, iar grosul exoticilor vine din PNDC, partiduş care, cu “cântăreţul bisericesc” dorea să pună epitaf economiei prahovene.
Nu avem nimic cu meseria de bază a aleşilor.Şi nici cu dânşi ca persoane. Ori cu pregătirea lor profesională. Probabil că în fabricile unde-au lucrat ’mnealor, duduie ş-acu’ producţia. Sau vin laicii la biserică. Însă, ceea ce ne enervează este profesionalismul lor în “trebile” ţării. Cum să cunoască administraţie un om care toată ziua a jerpelit fiare, a legat becuri, a tăiat cu dalta, cu firezu’, ori a măsurat cu metrul? Pentru el, societatea se înseamnă viaţa de fabrică. Tratează oamenii ca pe o menghină, ca pe un motor, ca pe un circuit electric, ca pe o rampă de scânduri! Pentru acest tip de ales local, cei din jur nu au viaţă, nu-s spirite, ci materie… Şi atunci, cum să nu facă varză satul/oraşul/municipiul ? Cum să pui “căpetenie” peste 1000 de oameni, pe cei care nu-s în stare să conducă mai mult de 10, de 50 de 100? Prin urmare, maiştrii, tehnicienii, veterinarii, şoferii sau poştaşii vor aduce progrese la randamentul pe care îl au iniţial: de 10, 50 sau 100.
Pentru noi, logica de mai sus, n-are logică. Dar pentru partidele politice… Merge. Astfel, am înţeles ce promovează acestea: mediocritatea. Blestemul românilor de după ’90! DEX-ul ne precizează că mediocrul nu este numai persoana lipsită de inteligenţă, ci şi cel fără capacitate, fără cultură, fără spirit. Fără valoare. Care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic. Modest. Banal. Aplicând teoria lui Bertalanfy, asemănăm societatea cu un sistem închis, unde intrările sunt generate prin feed-back de ieşiri. Adică pe-nţelesul românului ce bagi în traistă aia vei scoate! Iar când bagi “nimicuri” nu poţi scoate valori ! Prin urmare, apa, canalizarea, asfaltul, becurile pe stradă, securitatea, salubrizarea, podurile solide, rigolele stradale, dispensarele medicale, publicaţiile, spectacolele, ansamblurile folclorice, căminul cultural, biblioteca sătească, biserica, şcolile curate, profesorii buni, întrecerile sportive şi alte o mie de probleme vor suferi ani buni până vor intra în normalitate. Pentru că un primar, nu-i primar numai în primărie. Primăria nu-i un strung, care, după ce l-ai scos din priză, va staţiona liniştit până la noi ordine. Nu-i un camion pe care-l laşi în garaj, în Peco, la depozit, şi te culci liniştit. Nu-i nici măcar o un oficiu poştal, unde vin problemele la tine, apoi le pasezi mai departe, la alte destinaţii…
Pentru că suntem într-o perioadă de criză, iar fabricile tot dau afară salariaţii, invităm partidele politice să facă un nou “târg de oferte”.