Undeva, într-un sat al lumii medievale s-a produs o crimă. Mortul a fost găsit înnecat în râu. În urma cercetărilor s-a stabilit că ultima persoană care a fost văzută în preajma mortului a fost… preotul! Judecătorii sătești s-au năpustit în biserică, l-au pus în lanțuri și l-au aruncat în închisoare. Iar după câteva zile l-au spânzurat! La două săptămâni după eveniment, într-o seară ploioasă soția celui găsit mort a venit la judecător acasă. “Nu mai suport. Trebuie să vă mărturisesc. Eu l -am ucis pe soțul meu!”. Stupoare… “Dar știți de ce am remușcări? Fiindcă preotul a știut asta!”
Mi-a spus un prieten că un pastor a fost calomniat în plină biserică de tatăl unei fete necăsătorite care născuse de curând. Omul a venit cu pruncul în față, la amvon, și a țipat isteric: “Poftim progenitura pastore. Iată rezultatul tău”. Apoi a mărturisit bisericii că pastorul i-a lăsat fata gravidă. Toții membrii s-au unit ca o mână și au strigat păstorului: “Afară”. El, nu s-a apărat, a luat copilul și a plecat. Au trecut 10 ani. Și într-o duminică, femeia ce născuse copilul a ieșit în față și a mărturisit: “Sunt vinovată. Nu pastorul e tatăl copilului. Ci un tânăr cu care mă culcam regulat. Am rămas gravidă și forțată de prietenul meu am mințit pe tata câ pastorul e tatăl copilului”. În ziua aceea toată biserica a mers la păstor acasă să-și ceară iertare. În toți acești ani el crescuse singur un copil și scrisese câteva cărți. Deși a știut că i s-a înscenat o capcană nu s-a apărat nicio secundă…