După aceea, mai târziu, prea târziu – de Nicolae.Geantă

foto: stejar texan (Banderas, TX)

Când Apostolul Pavel a dorit să-și apere învinuirea în fața
dregătorului Felix, acesta care știa foarte bine „Calea” pe care renumitul
creștin mergea, mai întâi l-a amânat (Faptele Ap. 24:22). După câteva zile însă
a venit cu soția sa Drusila și l-a audiat pe „inculpatul” neprihănirii. Când a
auzit mărturia și ce predică rostea Pavel, Felix i-a zis nepăsător: „De astă data du-te; când voi
mai avea prilej, te voi chema”. Și doi ani nu l-a mai căutat lăsându-l prizioner
în lanțuri. Biblia spune că s-a temut să nu-și piardă postul. Apoi Felix n-a
mai fost dregător (un fel de prefect)…

În viață, adeseori, ne purtăm ca și Felix. Amânăm pentru „mai
târziu”. Dar mai târziu…  

Jacques Prévert spunea că lăsăm totul pentru „mai târziu” de
parcă „după” ar fi al nostru. „Pentru că ceea ce nu înțelegem, zicea JP este
că: după aceea cafeaua se răcește…, după aceea sănătatea trece…, după aceea copiii
cresc…, după aceea părinții îmbătrânesc…, după aceea promisiunile sunt
uitate…, după aceea ziua devine noapte…, după aceea  viața se sfârșește. Și atunci este adesea prea
târziu”.

Așteptând mereu până „mai târziu”, putem pierde cele mai
bune șanse, cele mai frumoase experiențe, cei mai buni prieteni, cea mai buna
familie. Și ceea ce este cel mai grav, tot amânând pe Dumnezeu pentru mai târziu
ne pierdem sufletul. Sau pentru tine sufletul nu are nicio valoare? Pentru
Felix nu a avut.

Nu amâna nicio oportunitate. Mâine nu este al tău, al meu,
al nostru. Biblia spune că ziua noastră e astăzi. Cine amână își poate împietri
inima. Și cui i-ar folosi un trup viu de carne cu o inimă moartă?

PS: Totuși atunci când sunteți gata să vă disciplinați
copiii, să vă luați la harță în familie, să ziceți „vreo două” vreunui
pământean de alături, amânați pentru mai târziu. După ce trece furia trece și
pofta de pedeapsă. Atunci inima va pulsa din nou dragoste…