Nici nu
deschisese bine ușa ferecată cu pârghii când strigătele Mariei: „A înviat
Domnul” i-au trecut prin inimă ca o lamă de brici. Atunci Ioan, cel mai tânăr
dintre ucenici a sărit pe lângă muceniță și-a zburdat spre mormânt ca o
căprioară pe potecile înguste de munte. A ajuns primul la mormânt, cu Petru pe
urmele sale. Ioan e dragostea și Petru e remușcarea. Da, dragostea aleargă mai
rapid ca regretele. A ajuns primul, s-a uitat în mormânt și „a văzut fâșiile de
pânză pe jos” (Ioan 20:5). Pânzele acelea scumpe de in, cumpărate de Nicodim și
Iosif din Arimateea. Bogații credincioși care au devenit curajoși numai după
ce-a murit Isus.
Deși fășiile de
pânză erau pe jos Ioan nu a intrat. Era șocat de felul în care-a găsit
giulgiul. Unii teologi (Barclay) spun că textul grecesc ar arăta că „au rămas
în poziția lor inițială ca și când trupul Mântuitorului s-ar fi evaporat”. Nu știm.
Rabinii evrei susțin că „mirodeniile cu care a fost uns Isus erau de natură să
îmbălsămeze pe criteriul vechi de mumificare”. În concluzie, când s-au uscat
s-au întărit precum gipsul. „Și când scoți gipsul trebuie să-l tai că nu ai
altă variantă”, zicea Christian Dragomir. Nu știm dacă fâșiile au fost întregi
sau făcute zdrențe, dar știm că erau zvârlite pe jos. Iar Isus ieșise din ele
precum ceața de dimineață. El nu a refuzat răstignirea! A biruit-o prin
Înviere!
După ce a văzut
primul catrafusele victoriei asupra morții a apărut și Petru. El a intrat
primul în mormânt. După ce trădase la foc, acum nu se mai temea nici de
cavouri. A intrat și Ioan și a mai văzut ceva: „ștergarul care fusese pus pe
capul Domnului Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un loc
sigur” (Ioan 20:7). Atunci, spune Biblia Ioan a crezut! S-a încrezut în Isus.
De ce Hristos a
lăsat fâșiile pe jos ca niște bulendre, iar ștergarul de pe cap a fost aranjat
ca la designeri? O veche tradiție orientală spune că atunci când un stăpân
servea masa, slujitorul îi pregătea un ștergar curat, frumos împăturit, cu care
să se șteargă (fiindcă mâncau cu mâna). Servitorul rămânea la distanță cât
stăpânul mânca. Dar după ce nobilul termina, se ștergea și făcea ștergarul
ghem. era semnul că a terminat. Slujitorul putea face curățenie. Dacă stăpânul
lăsa ștergarul împăturit însemna că a plecat de la masă dar se va întoarce!
Ioan a văzut
otrepele pe jos. Întregi ori sfâșiate. A văzut ștergarul făcut sul. Isus
înviase și și-a lăsat catrafusele în mormânt! Și atunci Ioan a crezut! Isus
Hristos a înviat și se va întoarce! Acesta e mesajul Învierii! Mă voi întoarce
să vă înviez și pe voi!
Ioan încă nu se
întâlnise cu Mântuitorul său înviat! A fost suficient să vadă numai niște
catrafuse abandonate într-un mormânt. Știa că Fiul lui Dumnezeu este îmbrăcat
acum cu hainele de slavă!
Azi, mormântul
este gol, piatra este încă dată la o parte. Ștergarul este încă împăturit.
Giulgiul este încă gol. Cercetează dovezile. Uită-te și vezi dacă crezi și tu,
ca și Ioan. Apoi așteaptă-L. Cel Înviat va reveni! Curând…
Nicolae.Geantă