Text: 2 împărati 6:9 – “ferestre- te sa treci pe lângă locul acela”
Inventio
Un coleg alerga in fiecare seara prin oraș. Lângă un cimitir l-au atacat câinii. Odată, de doua ori. A treia oară a schimbat traseul.
Noi azi, deși știm de pericole, nu schimbam deloc traseul.
Descriptio
Daca toate drumurile duc la Roma, nu toate căile duc in cer.
In viața avem multe drumuri. Majoritatea insa cu semnul ocolitoare obligatorie.
Ce drumuri trebuie ocolite?
1. Drumul care coboara la rau (drumul lumii, al filistenilor)
-are capcana la fiecare pas
-este drumul celui căzut între tâlhări, al fiului risipitor,
-e drumul pe care atâta au căzut si nu s- au mai ridicat
– e drumul lui Dims, Diotref, Iane si Iambre
2. Drumul care urca la rau (drumul religiozitatii, al mandriei de sine)
– e drumul pe care a coborât preotul si levitul. Dar omul a rămas căzut mai departe.
– e drumul cu luminii, cu icoane, cu post, cu rugaciune când sunt noii tulburi. Dar cu inimi neschimbate
– nu de tamaie se teme dracu’ ci de sfintenie, de rugaciune, de impotrivire
– e drumul in care aduci chivotul in tabăra si speri sa lupte el, nu tu
3. Drumul pe care ai venit la credință (drumul inapoi)
– e drumul tânărului bogat; când aude ce ii cere Hristos se întoarce
– e drumul Orpei, care plânge dar se întoarce acasă
– cu Hristos e ca si cu Francesco Pizzaro – nu mai e drum de întoarcere
– drumul crestinilor e cu sens unic, obligatoriu înainte
Concluzio
Interesant e ca pe drumul ce coborât de la Ierusalim la Ierihon, a fost un samaritean salvator
Pe drumul pierzarii a venit Hristos Isus după noi!