Dragostea de dinainte – de Vladimir Pustan

Marcu 14:3 ”A venit o femeie care avea un vas de alabastru
cu mir de nard curad, foarte scump și a turnat mirul pe capul lui Isus…”

Doar ea a anticipat clipa. În noaptea aceea Iuda pornea
tăvălugul evenimentelor care-L vor duce pe Isus la moarte. Femeia a intuit că-i
ultima ei șansă de a face ceva pentru un Isus viu.

Nu păstra vasul de alabastru închis până îți mor prietenii.

Cuvintele de încurajare trebuie spuse acum, cât urechile lor
mai aud. Zâmbetul dăruit, câtă vreme mai sunt ochi să-l privească. Florile
întinse cât mai sunt mâini pe care să le facă fericite. Cheltuim averi pentru a
săpa în crucile de granit ale mormintelor cuvintele iubirii ce-ar fi trebuit
împărțite mai devreme.

Și Iosif din Arimateea L-a uns pe Isus, și încă folosind 50
de litri de mir, dar Biblia nu pomenește niciun cuvânt despre bunătatea lui. De
ce? Pentru că și-a exprimat dragostea după…

Un act de bunătate azi valorează mai mult decât o mie de
gesturi făcute după ce au dispărut beneficiarii.

Dacă ar mai fi trăit, azi, tatăl meu ar fi împlinit 98 de
ani, dar de 14 ani a plecat în stele. Regret că am stat atât de puțin cu el
atunci când a fost bolnav și neputincios. M-am dus în timpul acela să slujesc
împreună cu pastori care azi nici nu mă mai salută.

Investiți dragoste și timp în cine merită. Și investiți-le
acum. Mâine poate e târziu. Prea târziu…

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro