Dragostea-i comoară vie, soare rupt din veșnicie
Ea nu știe de mânie, te-nțelege chiar și-n gând,
Nu se umflă de mândrie, e smerită orișicând.
Dragostea nu se gândește nimănui să -i facă rău,
Ea nicicând nu pizmuiește, nici nu vrea folosul său.
Ea iubește-n orice vreme și e plină de avânt,
Niciodată nu se teme, dă curaj celui înfrânt.
Iartă fără de măsură, cu ea nu poți să te cerți
Iar de o lovești cu ură, tot ea-ți vere să o ierți.
Pot să lnăvălească-ntruna valurile umbrii reci
Ea va fi întotdeauna tot aceeași pentru veci.
Dragostea-i din veșnicie și va fi pe veci mereu
Sfânt izvor de bucurie, Dragostea e Dumnezeu!
* mulțumesc fratelui Ilie Potop din Suceava pentru aceste minunate versuri
"Iar de o lovești cu ură, tot ea-ți vere să o ierți."…exact! Cine simte asa, are DRAGOSTEA! 🙂