Dincolo de Rugul Aprins – de Nicolae.Geantă

Saint John, Indiana

De 40 de ani
Moise colinda zi de zi prin pustiu. Păștea oile învârtindu-se în cerc. Acasă –
Sinai- pășune – adăpătoare – stână – acasă. La fel ca noi când trăim fără
Dumnezeu. Facem doar rotocoale. Și fiecare rotocol e de fapt un nou zero.

Mai mult Moise
locuia în pustiu. Departe, departe de cei dragi ai săi. Octavian Paler zicea că
nu există pustiu. Ci incapacitatea noastră de a ne umple golurile în care
trăim… Deci Moise era incapabil să-și descarce dragostea pentru semeni.

Iar în pustiu
Moise avea in banner. Chiar pe Sinai. Un punct limită. “Pe aici nu se trece!”
Un fel de Mărășești. Prin urmare trăia ca noi: obișnuit! Deși Dumnezeu îl
chemase să trăiască superlativul (la fel și pe noi).

Trăia la limita
nimicului. Până într-o zi… Când a  făcut
un pas în necunoscut. Când s-a zvârlit ca parașutiștii în văzduh. Și când a
făcut un pas mai departe ca de obicei a văzut un Rug Aprins! În rug era
Dumnezeu. Iar din ziua aceea Moise nu a mai fost Moise!

 Ce a învățat
Moise dincolo de Rug! Și ce ne învață Dumnezeu pe noi azi?

1) Scopul tău e
să porți toiagul lui Dumnezeu! Toiagul “oilor” (jobul) e numai partea
secundară.

2) Dumnezeu are
toate lucrurile sub control. Nu te teme să înaintezi. Deja ai pregătite
victoriile în care poți să umbli!

3) Inima fără
dragoste este moartă! Moise avea fața blândă! Ca Dumnezeu. Fața blândă vine
dintr-o inimă bună. Oamenii ne pot stoarce ca pe lămâi. Noi putem fii însă o
limonadă!

4) Ascultarea
face mai mult decât o jertfă! “Moise, nu de jertfe duc lipsă Eu! Ci de oameni
care nu se îndoiesc de Mine!”. Într-o zi Moise s-a grăbit. Și a lovit în
Stâncă. Nu i se ceruse…

5) Când ți s-a
încheiat povestea pe pământ Dumnezeu te va duce acasă! Intr-o zi Moise a fost
luat de Dumnezeu pe munți. Și de acolo în Ceruri!

 Dincolo de Rug
este locul unde se întâmplă minuni. Dar ca să ai parte de ele trebuie să treci
peste limitele impuse!