Ducat al Luxemburgului vineri pe la amiază, după două aterizări eşuate la
Charleroi. Şi peste 70 minute zbor deasupra Belgiei. Sunt uimit de verdeaţă şi de
relief. Mă gândeam să fie un teritoriu mai plan, dar dealurile ajung la 559
metri. Cerul e înnorat. De fapt Luxemburgul e una dintre regiunile cu cele mai
puţine zile însorite din vestul Europei. Motiv pentru care lumea e extrem de
stresată. Apropos, luxemburghezii sunt cei mai nefericiţi oamenii din lume. Şi
printre primii sinucigaşi. Cu toate că ţara de 2596 kmp, adică 55 % din judeţul
Prahova, are cel mai mare venit (PIB) din lume pe cap de locuitor: peste 108.000
euro (conform FMI)! Asta denotă din nou că banii nu aduc fericirea!
Luxemburguleste unul dintre statele cele mai stabile politic din lume. Cu o constituţie
din 1868, singura monarhie europeană condusă de un duce (în prezent Henri),
este membru fondator al UE şi NATO, dar şi al ONU. Prin urmare, luxemburghezi
pot circula fără viză în 172 de ţări (din 196). Decât elveţienii şi canadienii
stau mai bine ca ei.
mai mic de 1% în timp ce în UE e de 20% iar în USA de 40%), „grande ducat” din
sudul Ardenilor a atras unele dintre cele mai mari firme mondiale. Skype şi
Amazon sunt numai două din celebrele companii ce au sediul mamă aici. Sunt
fanatici după tehnologii moderne şi dezvoltarea IT (locul 2 mondial), astfel că
luxemburghezii au a doua viteză de internet din Europa (după România evident!).
De asemenea sunt locul 4 pe glob la Indicele Calităţii Vieţii. PIB-ul ţării e
de 60 miliarde dolari/an (România are 181 mrd. USD/an). Dar au şi datoriile
cele mai imense din lume: 3,76 milioane dolari/locuitor.
 |
| Comisia Europeană, L |
venit în Luxemburg să predic, Ştefania m-a dus direct la… Comisia Europeană! Acolo
lucrează Gabriel, un ploieştean de-al meu. Pe lângă Comisie, Luxemburgul
găzduieşte Curtea de Justiţie a UE, Banca Europeană de Investiţii, Eurostat (statistica
UE) ori Secretariatul General al Parlamentului UE. Cam multe instituţii mari
pentru statul cât un lighean! Comisia Europeană funcţionează din 10 august
1952, e un organ executiv al UE, cu 28 de comisari. Un fel de guvern unde
fiecare ţară are un reprezentant. După ce-am vizitat Sala de şedinţe a Comisiei
Europene, am trecut pe la birourile Eurostat-ului şi mi-am luat un braţ de
cărţi. (Numai că referate ştiinţifice nu prea mai am timp să scriu). Era să
uit: am mâncat cu „eurocomisarii” la cantină! Ieftin…
 |
| În faţa biroului directorului general Eurostat Walter Radermacher |
Europeană e în oraşul de sus. Cel nou. High Town-ul ăsta are puzderie de
clădiri uriaşe din sticlă şi beton. Sky scrapells (zgârie norii) lipsesc, dar
modernitatea arhitectonică se apropie de oraşele americane. Momentan luxemburghezii
nu au tramvai şi nici metrou. Dar construiesc de zor la linia uşoară. Nu cred
că simte lipsa underground-ului, deoarece ducatul este ţara din UE cu cele mai
multe autoturisme pe locuitor: 680 de maşini la 1000 de oameni! Benzina e cea
mai ieftină (sub 1 euro/litru), iar şoselele sunt impecabile. Şi culmea,
chichiţa de ţară are 147 km de autostradă! (Noi ne apropiem serios de vreo 700!).
Town-ul, adică oraşul de jos, e partea veche, cu clădirile medievale ale
oraşului de cca 100.000 locuitori. Aici, în nord-estul urbei e nucleul
Luxemburgului. În jurul castelului Bock (sec. X, anul 963), ridicat pe o
fortăreaţă naturală în care s-au săpat vestitele cazemate. Pe fundul văi
şerpuiesc râurile Alzette şi Petruzze. Fortul e al doilea ca siguranţă la
asediu, după Gibraltar. Prăpastia din preajmă e uriaşă. Asemănătoare cu Posada noastră
românească. Podurile care o traversează au panouri uriaşe din fibră de carbon.
Iar peste zidul de 1 m unde e amenajată Piaţa Constituţiei e şi un gard de…
zăbrele! Ca în Subcarpaţii Curburii! Sinucigaşii au determinat protecţia
exagerată…
1984 (!), e un oraş aglomerat. Are 100.000 locuitori din 560.000 cât are tot
ducatul. Loc de parcare nu prea găseşti. Nici măcar cu plată. Cozile sunt mari,
mai ales că au apărut tarabe cu delicatese în Piaţa de Crăciun (Marche de Noel),
care începe în Place d’Armes și se extinde în Piața Constituției (deschiderea
oficială a fost pe 23 noiembrie, la prânz!).
 |
| în Notre Dame de Luxembourg |
În
apropierea Pieţii Constituţiei se înalţă Catedrala Notre Dame. Clădirea a fost
construită de iezuiţi între 1613-1621. Poarta de nord e semirenascentistă. În
stânga intrării, în fostul colegiu iezuit azi e Biblioteca Naţională. Din
vacarmul bulevardului am intrat în catedrala uriaşă unde liniştea e de pustiu.
Vitralii multicolore. Orgă cu tuburi. Imensă. Metrii de lumănări aprinse. Sute
de scaune goale. Ba, undeva la jumătate stă gânditor un tip de vreo 35 de ani.
Pletos. Bărbos. Iar în faţă, undeva pe rândurile 7-8, stă un bătrân meditând. Moţăind.
Doi inşi pe o jumătate de hectar! Asta mă face să sufăr. Afară nu am loc de
parcare, în biserică nu am cu cine da mâna! În ciuda faptului că Satan nu a
murit pentru nimeni are atât de mulţi adepţi. Iar Isus care şi-a dat viaţa
pentru toţi oamenii are puţini care-L urmează! În demisolul catedralei sunt
îngropaţi monarhii. Iar la câţiva metrii de cavouri se află camerele pentru…
mărturisire! Morţi şi păcătoşi. Ăştia suntem fără Hristos!
 |
| Piaţa Constituţiei |
În faţa Notre Dame-ului, peste drum, se ridică semeaţă Gelle
Fra War (Doamna de Aur, o statuie din Piaţa Constituţiei). Alături de ea Roata
Luxemburgului. Embrion faţă de London Eyes. La poalele lor zeci de căsuţe din
lemn la târgul de Crăciun. Cu căciuli, fulare, suveniruri, lumânări, jucării,
decoratiuni, gofre, ciocolată tradiţională, Glühwäin (vin fiert), Thüringer, Mettwurscht
(cârnați de Luxemburg) sau Gromperekichelcher (clătite de cartofi),
Flammkuchens (un fel de pizza tartă). Bunătăţi. Luxemburghezii au ieşit la
promenadă cu vin fiert. Dar şi cu câinii. E frig afară, 2˚ C, dar stau la mese în jurul focului. Abia mă
strecor printre ei. Fără teamă. La Marche Noel nu vezi mai deloc musulmani!
 |
| Primăria Luxemburg |
Am trecut puţin şi prin Piaţa Armelor. Aici funcţionează Primăria.
Hotel de villle de Luxemburg, se zice. Construită în 1838. E ornată ca-n
filmele americane. În piaţa din faţa ei e altă înghesuială. Alte tarabe. Alţi
petrecăreţi. Luxemburghezii nu stau seara acasă? Pe-o scenă se cântă jazz. Moşul
lui Coca-Cola e prezent peste tot. În boutique-uri nu am văzut decât felicitări
anapoda de Crăciun. Teancuri întregi cu moşi de zăpadă. Bufniţe, pui, păsări,
câini şi pisici cu căciuli de Santa Klauss. Ilustrate cu X-mas! Isus lipseşte. Dar
afară… În frig… E ieslea lui Hristos, magnifică! Toată lumea îşi face selfie cu
ea! Exact: în Cer nu intri dacă nu ai selfie la iesle. Şi mai ales la Cruce!
Faceţi-vă selfie cu Betleemul vieţii! Apoi obligatoriu şi cu Golgota!
din Bărbuleşti. Soţul ei era gata să moară. Dar la rugăciunile lui Gabi s-a
vindecat! Aleluia! Şi s-au predat Domnului! Glorie lui Isus!
 |
| C.G. Selling – pictură cazemate, sec.19 |
25 % dintre muncitorii ducatului fac naveta zilnic din afara
graniţelor. Pe de altă parte, Luxemburgul are numai 55 % autohtoni. 45% sunt
rezidenţi imigranţi. Portughezii domină topul: 88.000 în tot ducatul. Şi românii
noştri sunt mulţi. 76 lucrează la Comisia Europeană. Alte miivau alte joburi. Sunt
chiarvşi ceva sute de cerşetori! Rromi, români. Dorm sub aerul liber, prin
parcări sau pe unde apucă! Unii au venit cu copiii. Alţii au avut servicii bune
pe vremea lu’ nea Nicu. Acum trăiesc din mila străinilor. Aşteptă firimituri.
străzii. În fiecare sâmbătă românii nevoiaşi primesc hrană caldă într-o mică sală
a bisericii portugheze „Esperanza”. De la românii evanghelici. De la pocăiţi.
Portughezii au săracii lor… Noi pe ai noştri.
 |
| cu slujitorii oamenilor străzii în biserica portugheză Esperanza |
Gabriel şi Ştefania, Marco şi Maria, Antoaneta sau sora Sofia
asta fac. Plus alţi români cu inimă mare. Chiar şi o negreasă care nu ştie o
iotă româneşte „vine în lucrare”. Oamenii străzii primesc mâncare, haine,
pături, bani. Unii au nevoie de acte, alţii de bilet de avion, de autocar.
Sâmbătă pe la 14 i-am întâlnit. Uneori vin 30-40. Alteori decât 10. Efortul
fraţilor însă e constant. Adică peste… Unii fraţi vin din Belgia să slujească
la mese.
de săraci. Paraipan e din Bărbuleşti. Din familie de pocăiţi. Se risipeşte prin
Paris-Bruxelles-Luxemburg. Ştie Biblia. Ceva franceză. Dar şi pe pastorul
Petrică. Angela şi Sorin sunt tot din Bărbuleşti. El era gata să moară, dar s-a
vindecat prin rugăciunile lui Gabi. De atunci s-au pocăit. Un alt rrom e din
Urziceni. Cineva din Buzău. Un bărbat de vreo 40 de ani are piciorul tăiat. E
din Arad. Fratele lui e prezbiter penticostal. Soţia mea l-a recunoscut. Cânta cândva
şi prin piaţa din Câmpina. „Am fost şi la dvs în sat”, îmi spune Dan, care
săptămâna trecută şi-a tăiat venele la mâna stângă. „Îmi ia minţile Satana
frate! Nu mă pot ţine de credinţă”, îmi şopteşte la masă printre versete. Cezar
a fost ofiţer în România. Dar s-a desfiinţat armata şi acum e hai-hui prin
Occident. Are o căciulă de Moş Crăciun şi vreo 3 geci pe el. Bea. Şi citeşte
din Biblie. Ascultă predici şi pune imnuri creştine la casetofon oamenilor
străzi. Dar şi joacă barbut cu ei. E cel mai „vechi” în Luxemburg. Şi poveştile
ar putea continua…
 |
| grup de rromi luxemburghezi din Bărbuleşti |
Întălnirea începe cu rugăciune. Apoi femeile cântă
acompaniate la orgă de Gabi. De obicei Gabi şi Marco le predică. Sau aduc
invitaţi. Sâmbăta asta le-am predicat eu. Despre „Împărăţia pentru vagabonzi”.
Acolo unde încap toţi marginalizaţii. Unde nu-i boală, nici moarte, nici
judecată. Şi nici regrete! „Veniţi. Împărăţia e plină de case”. Îi văd cum
plâng. Îşi iau angajamente. Şi apoi le calcă iarăşi… Am stat la masă cu ei. Ce
repede mânăncă! Şi fără să strâmbe din nas! Mi-au spus câte ceva din
poveştile-i triste. Ofiţerul a plâns continuu la predică. Sirianul, un tip
solid, un fel de bodyguard care m-a privit toată predica pe sub ochi, m-a
strâns puternic de mână: „M-aţi uluit. Mărturia dvs de azi m-a făcut să iau
unele hotărâri fundamentale în viaţă!”. Apoi a ieşit. Au plecat unul către
unul. La urmă a rămas Dan. În cârje, „Nu-mi dai 10 lei frate?”. „Păi ce faci cu
leii în Luxemburg?”. Ultimul a plecat Cezar. E nelipsit de la toate programele.
„Vreau să vin şi eu la biserică”. Era 17. Iar la 18 am vizitat biserica Elim. (Acolo
am predicat despre Biserica ce creşte şi se-nmulţeşte – prin Duhul, prin
rugăciune, prin post, prin slujire, prin dragoste. E o biserică nouă. Câteva
zeci de persoane. Un început promiţător. Felicitări! Şi binecuvântări sfinte!
De la responsabilul Cezar, până la sugari).
 |
| povârnişul Luxemburgului vechi |
Negreasa Miriam, de undeva din insulele pacifice ale Franţei,
a insistat să mă rog pentru ea. Familia ei nu e pocăită. De ani de zile
slujeşte la Biserica lui Sergiu, pastorul portughez. „Nu am înţeles nimic din
ce aţi predicat, dar am simţit o puternică prezenţă a lui Duhului lui Dumnezeu
aici!”. Asta e chintesenţa: deşi au de toate, Duhul lui Dumnezeu lipseşte luxemburghezilor!
Dar şi românilor…
îi este interzisă colectarea datelor statistice despre religii. Totuşi,
neoficial se ştie că în Luxemburg predomină catolicii. Se zice că ar fi 87%. Apoi
musulmanii şi protestanţii. Portughezii au biserică mare. Luxemburghezii la
fel. Românii acum pornesc la semănat. Am uitat să vă spun că în Luxemburg se
vorbesc trei limbi: luxemburgheza, franceza şi germana. Ba patru. Şi engleza.
Însă în mass-media şi în religie se vorbeşte germana! Luxemburg e singura ţară
europeană ce nu are tradusă Biblia în propria-i limbă. În prezent Church of
Nation lucrează la traducere. În 2016 au scos prima carte: Evanghelia după Ioan.
 |
| gara Luxemburg |
Gabriel şi Ştefania Rădulescu au deschis o asociaţie creştină:
„Să creştem împreună”. Îşi doresc să o transforme în fundaţie. Care lucrează cu
oamenii străzii. Dar pentru asta e nevoie de fonduri. De oameni implicaţi. De rugăciuni!
De ajutor din partea noastră.
străzi. Nu ştiu de ce, dar când am plecat L-am văzut mai vesel pe Domnul Isus. Când
am ieşit pe uşă El mâncase puţin. Dar se săturase!
implicaţi în lucrare! Dumnezeu să vă răsplătească osteneala! Hrăniţi-L,
îmbrăcaţi-L pe Hristos mai departe. Luxemburgul nu trebuie să fie numai „inima
verde a Europei”. Nici ţara cu cea mai mare populaţie care face sport cu
legitimaţie (100.000 din 550.000). Ci o ţară cu sfinţi! Ajutată de îngeri ca
voi!
Luxemburg, 25-27 nov. 2016